Nouă filme care concurează la Oscar, 2022

TIFF cel mare (cel născut în 1976) s-a întors la Toronto cu zece zile de proiecții în cinematografe, cu restricțiile de rigoare: vaccinuri, măști, distanțare, bilete cu loc, fără apă și mâncare în săli, etc. Cât despre ofertă (200 de filme), cel mai mare festival din lume dedicat publicului ne-a adus aproape jumătate din numărul de titluri din 2019 dar de două ori mai multe decât la ediția din 2020. Iar jurnaliștii (și ei mai puțini) care au venit la TIFF n-au mai putut intra și ieși din săli după bunul plac, având acces doar cu bilete cu loc rezervate în avans. First-world problems...

Publicul a fost fericit să se întoarcă în sălile de cinema și, în premieră în 2021, în cinematografele drive-in, dar grosul acțiunii a fost tot pe canapea, cu streaming digital (de data asta, accesibil de oriunde din Canada).

Cu orchestra care își acordează instrumentele pentru ceremonia de duminică seară, iată o retrospectivă a câtorva titluri pe care le-am văzut la ultimul TIFF și care au intrat în cursa pentru Oscaruri.

1. Attica
Nominalizat pentru: Cel mai bun documentar
Documentarul lui Stanley Nelson ne povestește un episod prea puțin cunoscut din istoria atât de tragică a relațiilor rasiale din Statele Unite, adunând mărturii de la supraviețuitori, jurnaliști și oficiali care au fost implicați direct în revolta de la închisoarea Attica din 1971. Cinci zile de violențe dintre deținuți (în majoritate negri și latino) și poliție, care au culminat cu un adevărat măcel, au ținut America cu sufletul la gură și ne reamintesc că sistemul penitenciar actual din SUA are încă nevoie de reforme serioase. Înregistrările video de la știrile vremii și cele discuțiile telefonice dintre Nixon și-ai lui sunt în măsură să înfurie pe oricine, indiferent de ce parte a baricadei politice sau ideologice s-ar afla. Pentru a-i pedepsi pe deținuții care s-au revoltat împotriva condițiilor inumane și au luat câțiva gardieni ostateci, autoritățile au simulat că aceștia au fost torturați, ceea ce le-a permis să intre în forță și să-i masacreze pe cei care se baricadaseră în închisoare. "It didn't have to be that way" a fost concluzia amară a unuia dintre supraviețuitori...
Cine câștigă: Summer of Love, darul lui Questlove către omenire: înregistrările demult uitate ale unui festival care a reunit în Harlem cei mai importanți muzicieni negri din vara lui '69. Închipuiți-vă un Woodstock cu un public cu frica lui Dumnezeu (și a poliției...), cu mișcări de dans mai bune și cu Nina Simone...

2. Belfast
Nominalizat pentru: Cel mai bun film; Regie (Kenneth Branagh); Scenariu original (Kenneth Branagh); Actor în rol secundar (Ciarán Hinds); Actriță în rol secundar(Judi Dench); Muzică, cântec original (Down to Joy, muzică și versuri: Van Morrison)
Când cauți "Oscar bait" în dicționar, dai direct de Belfast: un film care e făcut parcă pentru votanții Academiei, dar și pe placul publicului: nu e surpriză deci că filmul a și câștigat People's Choice Awards la TIFF (altminteri, un festival necompetitiv). O tentativă de realism social (dar și magic pe alocuri) semi-autobiografic care ne prezintă The Troubles din Irlanda de Nord a sfârșitul anilor '60 din perspectiva unui puști de 8 ani. Un film alb-negru trecut parcă prin lentilele roz ale ochelarilor lui Gilderoy Lockhart, profesorul pompos din Harry Potter, interpretat de același Sir Kenneth. Deși iubit de mulți, alții (nu spui cine, persoane importante) l-au asemănat cu goblenurile cu mesaje "înțelepte" din bucătăriile bunicilor noastre...
Cine/ce câștigă: E posibil că Belfast să rămână în istorie ca unul din cântecele lui Boney M și ca unul din filmele care au plecat de la Oscarurile 2022 cu tolba goală.

3. Doraibu mai kâ / Drive My Car
Nominalizat pentru: Cel mai bun film; Cel mai bun film străin; Regie (Ryusuke Hamaguchi); Scenariu, adaptare (Ryusuke Hamaguchi și Takamasa Oe)
Deși (mai) toată lumea dă drept câștigător în cursa pentru cel mai bun film câinele, pardon filmul lui Jane Campion, Drive My Car e tot ceea ce The Power of the Dog și-ar fi dorit să fie... O nuvelă de 36 de pagini (în ediția mea) a lui Haruki Murakami e "adaptată" într-un film de 3 ore (fără un minut), care, cum ziceam, trec ca vântul și, mai ales, ca gândul.
Cine/ce câștigă: Toate cele trei nominalizări sunt onorante, iar Oscarul pentru cel mai bun film străin e asigurat. Umila mea părere e că și Saabul 900 roșu din titlu ar merita un Oscar... Iar la urmă, pentru pura mea plăcere de lingvist "la bază", las aici lista limbilor vorbite în film: japoneză, coreeană, engleză, cantoneză, mandarină, tagalog (filipineză), indoneziană, germană, malaieziană, și limbajul semnelor folosit de hipoacuzici.

4. Dune
Nominalizat pentru: Cel mai bun film; Imagine (Greig Fraser); Scenariu, adaptare (Jon Spaihts, Denis Villeneuve și Eric Roth); Costume (Jacqueline West și Robert Morgan); Montaj (Joe Walker); Make-up and hairstyling (Donald Mowat, Love Larson și Eva von Bahr); Muzică, coloană sonoră (Hans Zimmer); Scenografie (Patrice Vermette, scenografie și Zsuzsanna Sipos, decoruri); Sunet; Efecte vizuale
Mega-evenimentul festivalului, filmul canadianului Denis Villenevue s-a situat la înălțimea așteptărilor publicului, pe care l-a lăsat însă puțin cu buza umflată (și uscată...) în așteptarea părții a doua. Cu zece nominalizări, Dune demonstrează că romanul lui Frank Herbert poate fi adaptat (deși David Lynch a arătat și el asta, în felul lui... lynchian)
Cine/ce câștigă: Dune merită toate statuetele pe care le va primi, adică vreo șase sau șapte, dar niciuna din cele "importante".

5. The Eyes of Tammy Faye
Nominalizat pentru: Actriță în rol principal (Jessica Chastain); Make-up and hairstyling
Mărturisesc că, nefiind expus la tele-evangheliștii americani optzeciști, flamboianți și înclinați spre fraudă, am recurs la Google pentru lămuriri. Impresia mea, foarte subiectivă și foarte posibil superficială, e că regizorul Michael Showalter (al cărui film e bazat pe un documentar din 2000 cu același titlu) e un pic cam prea "înțelegător" și o face pe Tammy Faye Bakker să iasă mai bine decât în realitate. Cam ca și cu machiajul și perucile lui Tammy...
Cine/ce câștigă: Machiajul și perucile lui Tammy. Și Jessica Chastain.

6. Flugt / Flee
Nominalizat pentru: Cel mai bun film străin; Lung metraj de animație; Documentar
După ce a răvășit publicul la Sundance, acest documentar care folosește animația pentru (între altele) a-l proteja pe protagonist, a avut ecouri foarte pozitive și la Toronto. Ultima jumătate de oră e garantată să aducă lacrimi (reale sau metaforice) în ochii oricui are un puls. În vremurile tumultoase pe care le trăim, avem nevoie de un film care să ne aducă aminte de grozăviile cu care se confruntă atâția oameni care n-au altă vină decât că sunt percepuți drept "altfel", de lupta lor pentru niște libertăți pe care noi le luăm de bune (și de-a gata), și de traumele lor.
Cine/ce câștigă: Sunt convins că echipa Flee e fericită de a fi recunoscută în cele trei categorii chit că, din nefericire pentru ei, concurența e foarte puternică în tustrei.

7. The Power of the Dog
Nominalizat pentru: Cel mai bun film; Regie (Jane Campion); Scenariu, adaptare (Jane Campion); Actor în rol principal (Benedict Cumberbatch); Actor în rol secundar (Jesse Plemons și Kodi Smit-McPhee); Actriță în rol secundar (Kirsten Dunst); Imagine (Ari Wegner); Montaj; Muzică, coloană sonoră; Scenografie; Sunet
Câinele Alfa în duminica Oscarurilor. O regizoare neozeelandeză ne oferă o reinterpretare austeră a genului western într-o cheie slow cinema care pare să fi polarizat publicul. Vedeți-l (dacă n-ați făcut-o deja) ca să vedeți în ce tabără vă aflați.
Cine/ce câștigă: Deși are cele mai multe nominalizări (12), The Power of the Dog ar putea sfârși cu tot atâtea statuete cât și CODA, filmul cu cele mai puține nominalizări (3) anul ăsta dar care are un sprint fenomenal pe final. Oscarurile pentru regie și imagine par a fi în siguranță.

8. Spencer
Nominalizat pentru: Actriță în rol principal (Kristen Stewart)
După Jackie, Pablo Larrain ne aduce înc-un film care a împărțit părerile publicului. Un alt film care subminează locurile comune ale unui gen cinematografic (biografia), un portret într-o oglindă spartă. Eu unul, deși am apreciat eforturile lui Kristen Stewart de a o întruchipa pe Lady D (de la poziția capului perfectată de Emma Corrin în The Crown până la mers - parcă pe niște șenile minuscule), n-am "cumpărat-o" pe de-a-ntregul, nu din cauza accentului aproximativ, ci a faptului c-a jucat-o cu o confuzie care era la nelalocul ei după zece ani de conviețuire cu familia regală britanică. Ai fi zis că KStew știe de pe-acum cum să se integreze într-o familie de demoni care sug sângele poporului...
Cine câștigă: Întâmplarea face ca în acest an cursa pentru Oscarul acordat unei actrițe în rol principal să fie cea mai deschisă surprizelor. Banii mei (imaginari) sunt puși pe Jessica Chastain.

9. Verdens verste menneske / The Worst Person in the World
Nominalizat pentru: Cel mai bun film străin
Filmul despre "ăl mai rău om din lume", ca să parafrazez replica din Balanța, nu a fost nici pe departe cel mai prost film din cele 35 pe care le-am văzut la TIFF. Cronica a patru ani din viața unei tinere norvegiene care, ce-i drept, ia unele din cele mai proaste decizii de viață, dar și câteva bune. Julie (excelent interpretată de Renate Reinsve) apare aproape în fiecare cadru din film, și o merită, așa cum merită și titlul de "cea mai bună dintre cele mai rele persoane din lume"!
Cine câștigă: Din păcate pentru una din cele mai contemporane (atât în sensul bun, cât și în celălalt) comedii romantice pe care le-am văzut, Julie și Oscar nu par a fi făcuți unul pentru altul.

*
Deși n-au avut parte de nominalizări la Oscar, filmele din lista de mai jos pe care le-am văzut la TIFF merită mai multă atenție:
Bergman Island: Mia Hansen-Love îi aduce împreună pe Tim Roth, Vicky Krieps (excelentă în Phantom Thread) și Mia Wasikowska (excelentă oriunde) într-o meta-dramă artistică/conjugală care reinterpretează bergmanienele Scene dintr-o căsnicie într-o notă plezirist-satirică.
Hytti Nro 6 / Compartment No. 6: Regizorul și scenaristul finlandez Juho Kuosmanen ne spune o poveste atât de familiară românilor de o anumită vârstă, cea a aventurilor și încercărilor unui occidental (in cazul de față, o finlandeză) pe drumurile (în cazul de față, căile ferate) "lagărului" socialist. Povestea o fi familiară, dar ultimul sfert de oră o ia într-o direcție pe care n-o s-o găsiți în niciun Mers al trenurilor.
The Humans: Trei generații dintr-o familie americană tipică (adică disfuncțională) se strâng în jurul unei mese de Ziua Recunoștinței: "what's not to like?" Unul din filmele mele preferate ale anului. Beanie Feldstein și Amy Schumer se auto-depășesc. Casa în care se petrece acțiunea merită un premiu Oscar.
Ich bin dein Mensch / I'm Your Man: o comedie SF germană. Repet întrebarea: "what's not to like?" Unul din cele mai comestibile filme ale anului. Nu doar germana lui Dan Stevens (!) e impecabilă, ci și limbajul lui corporal, sclipirile de candoare și afecțiune din ochii lui de robot (!) Îmi doresc să-l revăd, asta până când nu se updatează sistemul de operare...