Exerciții de păreristică (III) - Cea mai bună regie la Oscar, 2022

Paul Thomas Anderson pentru Licorice pizza
Felul în care Anderson conduce filmul ăsta are o bizarerie extrem de fermecătoare și înțesată cu un umor splendid. Are un timing minunat și reușește, pe nesimțite, să te introducă într-un univers ale cărui surprize rămân constante pe parcursul întregului film. Nu scapă din mână în niciun moment lumea pe care o construiește și presară detalii de-o finețe fascinantă. E fără îndoială cel mai relaxat film al său de până acum și felul în care se joacă cu energiile personajelor imprimă un ritm agitat, în sensul cel mai bun al cuvântului.

Kenneth Branagh pentru Belfast
Se simte din toate direcțiile că povestea din Belfast are puternice legături personale cu Branagh. Cred că e greu, spre imposibil, să obții așa o adâncime fără o legătură profundă cu esența poveștii. Povestește cu o enormă gingășie, care împinge nostalgia dincolo de ecran, și te introduce într-un spațiu al optimismului expansiv care supraviețuiește în momente perfect întunecate, așa cum sunt cele din Belfast. Kenneth Branagh nu are încă niciun Oscar, nici pentru regie și nici pentru interpretare, deși e un imens creator. Nu va fi nici ăsta anul lui din păcate.

Jane Campion pentru The Power of the Dog
E primul ei film în 12 ani și marchează o premieră prin faptul că e prima femeie nominalizată de 2 ori la Oscarul pentru regie (prima fiind pentru The Piano). Și poate fi a treia femeie care câștigă acest premiu, după Kathryn Bigelow și Chloé Zhao. Filmul cultivă cu eleganță atmosfera apăsătoare și creează o lume plină de subtilități atent gestionate și de tăceri relevante. Actorii din film vorbesc, în diverse interviuri, despre "the bond of trust" care s-a creat datorită sensibilității stilului de regie al lui Campion. Și cred că "sensibilitate" e un cuvânt care guvernează foarte multe dintre cadrele filmului și, implicit, atmosfera generală.

Ryusuke Hamaguchi pentru Doraibu mai kâ / Drive My Car
E atât de multă eleganță și atât de mult calm în felul în care e condus filmul ăsta încât simți că traversezi un câmp cu maci într-o zi senină de vară. E un monument al intimității și o minunată victorie a unei structuri narative complexe. În același timp, pare a fi o continuare a Academiei de a se apropia de zona art-house. Până la urmă, Drive My Car e un film japonez de trei ore. Da' ce ore!

Steven Spielberg pentru West Side Story
Cu greu l-aș fi asociat pe Spielberg cu un film care are în centru o poveste de dragoste, povestită în imagini de multe ori pe parcursul istoriei cinematografiei. Darămite și musical. Dar știm deja că e unul dintre cei mai mari și mai versatili creatori ai prezentului așa că alegerea de a regiza West Side Story se decantează într-o poveste care pulsează atât de puternic încât cel mai probabil un moment cu goosebumps e inevitabil, până la capătul primelor 30 de minute de film. Ce-i drept, e nevoie totuși să fii deschis către genul ăsta de cinematografie.

Cine câștigă: Jane Campion
Cine mi-aș dori să câștige: Kenneth Branagh