Vorbeşte cu ea - Hable con ella

"Vorbeşte cu EA", îi spune personajul principal din Hable con ella prietenului lui, dându-i un sfat pentru a trece peste criza emoţională datorată accidentului prietenei sale. Dar EA e în comă şi el, pentru că se teme de ridicol, nu vrea să "monologheze".

"Mintea femeii e un mister, chiar şi când e în comă. Vorbeşte-i", spune acelaşi personaj şi spectatorii râd pentru că aforismul acesta e rostit de un bărbat - virgin - care a avut alături doar două femei (mama bolnavă pe care a îngrijit-o timp de 20 de ani şi tânăra de care are acum grijă, de care s-a îndrăgostit, care e şi ea în comă şi n-are cum să ştie de dragostea lui).

"Vorbeşte-i" spune regizorul în povestea aceasta despre bărbaţi care suferă (da, din dragoste), care dezvoltă între ei o prietenie specială (aproape dragoste homoerotică, cel puţin dintr-o parte), care rămân alături de femeile pe care le iubesc, deşi ele sunt condamnate ca până la sfârşitul vieţii să fie fără cunoştinţă. Doi bărbaţi cărora le sunt ascunse câte un secret, secrete legate de femeile pe care le iubesc, secrete care le schimbă viaţa şi le unesc definitiv prietenia.

Într-un film al cărui titlu e un îndemn la conversaţie, povestea este de fapt un monolog, iar cele mai spectaculoase secvenţe sunt "fără vorbe": o balerină dansează cu ochii închişi iar un bărbat îndepărtează obstacolele de care s-ar putea lovi - mese, scaune - nu poate îndepărta însă un perete de care femeia se loveşte repetat (e un simbol al efortului bărbaţilor din povestea care abia începe pe ecran), o secvenţă de film mut - "Amantul pitic" - cu o metaforă despre devotamentul absolut al bărbatului întru satisfacerea sexuală a femeii şi momentul final al filmului când un el şi o ea îşi zâmbesc în timpul unui spectacol de balet (EL stă cu două rânduri mai în faţă şi priveşte uşor peste umăr - căci într-un fel EA e parte din trecut, EA zâmbeşte încrezătoare uitându-se în faţă - căci EL ar putea fi viitorul, iar pe rândul care-i desparte, scaunul din dreptul lor e singurul rămas gol - dar e ocupat de spectatori căci ei ştiu povestea care-i uneşte pe cei doi, dar îi şi ţine la distanţă.)

Vorbeşte cu ea este un film de dragoste care, culmea!, va plăcea bărbaţilor (vor admite în gând că şi lor li s-a întâmplat, măcar o dată, să sufere obsesiv după o femeie), dar va plăcea şi femeilor care se vor întreba uluite la ieşirea din sala de cinematograf: Cum pot să simpatizez cu eroul principal? Dacă aş fi citit într-un ziar o ştire despre un bărbat care urmăreşte o femeie dansând, se îndrăgosteşte de ea, se transformă în îngrijitorul ei când intră în comă şi după o vreme se crede soţul ei, aş spune "ce nebun!". Şi-atunci cum pot să-l găsesc angelic-sensibil-delicat-înţelegător-prietenos pe eroul lui Almodovar, când el are o dragoste morbidă, maladivă, bună de studiat de către psihiatri?!

Almodovar (unul dintre puţinii regizori tineri care este recunoscut doar după nume, fără a mai fi folosit şi prenumele, o onoare pe care n-au dobândit-o decât marii regizori) a vorbit întotdeauna în filmele sale despre dragoste şi despre femei (uneori şi despre homosexuali). Cu Hable con ella rămâne în aceiaşi linie, "disecă" dragostea prezentând-o neconvenţional / surprinzător / şocant, iar de data aceasta povestea e spusă de bărbaţi, chiar dacă au atribute feminine: îngrijesc bolnave, sunt devotaţi până la moarte, sunt sensibili încât plâng la spectacole. E o oarecare inversare de roluri aici, căci una dintre femei are o meserie "masculină": toreador.

Rezultatul te emoţionează profund şi e mai accesibil decât precedentele filme ale lui Almodovar, pentru că vorbeşte despre suferinţa pricinuită de dragostea pentru cineva care nu răspunde tot cu dragoste, vorbeşte despre prietenie, compasiune, despre monologurile dintr-o relaţie, despre clipele când trăieşti pentru celălalt şi faci lucrurile pe care i-ar plăcea să le trăiască / experimenteze.

Când ieşi din sală eşti bulversat, muzica de final e ameţitoare şi parcă auzi o voce venită de nicăieri care-ţi şopteşte în ureche: "vorbeşte-i". Ştii că doar vorbind puteţi să treceţi - şi tu şi cel (cea) care te-a însoţit la film - peste nodul din gât şi golul din stomac pe care ţi le lasă povestea.