În săli de clasă, de sport, în piețe și pe străzi pietonale. Cumva, teatrul reușește să se infiltreze în cotidianul nostru și să ne bucure.
Gândul ăsta a prins contur în timpul spectacolului Ținutul de vis al lui Kibuki (Kibukis Traumland), realizat de Thomas Herfort și al său one-man theatre, Kabaré Púpala Marionetten din Germania, și organizat în diferite spații neconvenționale, printre care și sala de sport a Liceului Sf. Iosif din Alba Iulia.
Spectacolul e în mod evident gândit pentru spații deschise sau nedestinate actului performativ. E ușor de împachetat, constând într-o boxă-valiză, un paravan de pânză roșie, o serie de marionete cu fir, un sacou și o păpușă de mână, așa că ar putea călători oriunde fără prea mari probleme.
Din același motiv al accesibilității, scenariul e foarte simplu, alcătuit din mici episoade pe parcursul cărora ajungem să cunoaștem diferite personaje: de la Kibuki, însoțitorul pufos al lui Herfort, la iepurele dansator, șoriceii care fac acrobații în palmele copiilor sau chiar un schelet cântăcios căruia îi mai sare capul din loc. Această structură facilitează receptarea spectacolului, fiindcă nu trebuie să fii cu ochii pe firul narativ și ramificațiile sale; nu există un conflict definitoriu pentru desfășurarea acțiunilor, iar singura legătură dintre aceste personaje e faptul că toate fac parte din ținutul lui Kibuki, fiecare cu talentul și momentul lui.
Există, însă, riscul ca aceste momente și interacțiuni să fie repezite și să nu aibă consistență. Fiind un număr artistic gândit pentru situații în care publicul tranzitează, poposind scurt în lumea spectacolului, sau, cum spuneam, în astfel de săli în care energia publicului și interacțiunea cu el devin elementul central, episoadele trec repede-repede prin fața noastră, iar apariția marionetelor e limitată la câteva mici scamatorii și ghidușii menite să-ți fure un zâmbet, dar rămânând la stratul ăsta de suprafață.
Și relația lui Herfort cu marionetele e superficială și, pe alocuri, puțin stângace. În calitatea lui de mediator aflat pe terenul gri dintre spectatori și marionete, el e cel care ghidează firul spectacolului, interacționând cu publicul, căutând păpușile în spatele paravanului, prezentându-le spectatorilor și având câteva momente (mai ales cu păpușa Kibuki) în care mânuitorul și marioneta interacționează direct. Dar aceste interacțiuni par încă neșlefuite.
Dincolo de aceste aspecte, lumea lui Kibuki e dinamică și colorată, iar asta i-a absorbit pe copii imediat. Păpușile le-au sărit în brațe, moment în care aceștia nu știau cum să reacționeze: să pună mâna? Să facă ceva? Cei mai mulți dintre ei aproape se fereau când marionetele le ajungeau pe genunchi, dar era clar că toți își doreau să își "împrumute" palmele și genunchii momentului artistic, strigând "Vreau și eu! Vreau și eu!". La momentul șoriceilor acrobați, mânuitorul i-a instruit să țină palmele întinse, iar șoriceii țopăiau de la unii la alții provocând țipete de bucurie. Și când, într-un final, apare scheletul - "un invitat mort, dar foarte cuminte", spaima, uimirea, fascinația și curiozitatea se activează în același timp, cu un țipăt și o nouă porție de râs.
Avantajul acestei structuri, dincolo de accesibilitate, e ușurința cu care spectacolul poate fi adaptat nu doar pentru a fi jucat în diferite spații, ci și pentru a corespunde diferitor durate de timp. Când e nevoie de 30 de minute de haz reduci numărul marionetelor care-și fac apariția, și invers. La Liceul Sf. Iosif au fost prezente doar o parte din păpușile care animă în mod normal Ținutul de vis al lui Kibuki. Spectacolul a avut loc în alte două locuri neconvenționale: Grădinița "Dumbrava minunată" din Alba Iulia, și Liceul German Sebeș.
În ciuda lipsurilor, spectacolul de varietăți al lui Thomas Herfort a reușit să facă mult cu puțin. A reușit să transforme locurile destinate vieții de zi cu zi în spații în care teatrul își face noi prieteni. Iar rezultatul ăsta este, cred, foarte important.
Fotografiile au fost realizate la Grădinița Dumbrava Minunată din Alba Iulia, unde a avut loc o altă reprezentație a spectacolului.
Ținutul de vis al lui Kibuki
Realizat și susținut de Thomas Herfort