Iepurele Alb, producție a Teatrului de Artă București, e un astfel de spațiu. Lumea conturată de Ana Crăciun Lambru și Lavinia Pop Coman e delicată, expresivă și atentă la detalii. E o lume jucăușă care te absoarbe fără să-ți dai seama. Începe ca un soi de audiție al cărui juriu e chiar publicul. Dacă stai cu sufletul la gură când Iepurașul învață să meargă pe role și dacă te emoționezi la prima lui iubire, e de la sine înțeles: interpretele au trecut audiția cu brio. Și, în Sala 67 a Teatrului de Păpuși "Prichindel", pot spune că juriul a luat această decizie cu multă bucurie, în unanimitate.
Până să cunoaștem personajul care dă titlul spectacolului, le cunoaștem pe cele două candidate, Lulu (Ana Crăciun Lambru) și Lala (Lavinia Pop Coman). Cuvintele sunt puține și sunt de cele mai multe ori în limba franceză, dar interacțiunile, gesturile și intențiile sunt clare și nu au nevoie de traducere. Lulu și Lala au fiecare câte două valize în care, vom afla imediat, se află multă magie. Iar magia se naște din lucruri simple: patru mâini, o pălărie, o cămașă, o vestă, o muzică, o cutie de cadou, un iepuraș de pluș.
Copiii au ocazia să călătorească printr-o serie de etape alături de eroul central, iepurele alb, pentru care această audiție se transformă într-un timp al învățării, al experiențelor noi. Trezit dintr-o cutie de cadou, personajul nostru are parte de tot soiul de lucruri palpitante: descoperă mersul pe role și adrenalina sportului extrem, învață cum e cu agitația din trafic, trece printr-o ceartă mică de dragul unei împăcări dulci, se lasă purtat "pe aripile vântului", se îndrăgostește și se apropie, cu fiecare mic episod, de el însuși și de inima privitorilor.
Delicatețea și precizia mânuirii te face să uiți că Iepurele Alb e adus la viață de două perechi de mâini iscusite. El doar există, pur și simplu, iar cele care îl mânuiesc știu asta foarte bine. Și mai cuceritoare sunt interacțiunile mânuitor-păpușă, încărcate cu o candoare pe care n-am mai găsit-o pe scenă de multă vreme. Aproape că-mi vine să-mi cer scuze pentru cât mi-a plăcut, pot să ridic mâinile și să spun "Yes, I am biased", dar îmi dau seama că pofta de frumos și de bun se hrănește și se întețește atunci când vezi în fața ta artiști care își iubesc munca și sunt acolo trup și suflet.
Și dacă duioșia de pe scenă m-a fermecat, la fel s-a întâmplat și cu energia din sală, cu zecile de perechi de ochi mai imersate în lumea spectacolului ca niciodată. Fiecare "Awww" și "BIS!" și rând de aplauze din mijlocul spectacolului a fost un răspuns colectiv la experiențele iepurașului nostru.
M-am bucurat să asist tacit la schimbul ăsta de energie. Văzând simplitatea cu care se pot face lucruri mari și uimirea cu care această simplitate e îmbrățișată de spectatorii de toate vârstele, mi-am dat seama că, de fapt, încă avem nevoie de gingășie. Și, atunci când o găsim într-un colț al lumii - sau al teatrului - o sorbim din priviri și o lăsăm să ne intre în suflet.
Iepurele Alb
Concept, scenografie și costume: Ana Crăciun Lambru, Lavinia Pop Coman
Mișcare scenică și Ilustrație muzicală: Ana Crăciun Lambru
Lumini: Traian Marin
Grafica: Romulus Boicu
Regia: Ana Crăciun Lambru