Dar, uneori și spațiul în care este vizionat filmul poate exercita o astfel de influență gravitațională.
Prezentat la TIFF 2022 în copie 4k restaurată, filmul lui Ildikó Enyedi din 1989 capătă un strat adițional de profunzime dacă îl vezi în Cluj-Napoca. Declarat "oraș al filmului" de către UNESCO pentru efervescența sa în ceea ce privește cultura filmului, publicul are o prezență (numerică) mai entuziasmantă decât cea bucureșteană. De cealaltă parte, reacția e greu de evaluat, căci nu poți să compari între ele mulțimi tăcute, scufundate în întuneric.
Ce este mai tangibil este faptul că aici, în Cluj, regăsim o expresie urbană a Europei Centrale, cu moștenirea sa culturală și arhitectonică, dar și cu ispitele destructive ale secolului XX. Această pivotare ideatică, această nehotărâre între artele rafinate de expresie și respirație europeană, pe de o parte, și tendințele distructive alimentate de sălbăticii siberiene constituie una dintre temele filmului.
Iar asta este de ajutor. My 20th century/ Az én XX. Századom este o creație atât de diafană, de jucăușă și de polimorfă încât se refuză oricărei interpretări univoce, exacte.
Două surori orfane și sărace, Lily și Dora, sunt separate de mama lor (Dorota Segda în triplu rol) pentru a deveni, peste timp, două tipuri fundamental opuse. Dora ajunge o curtezană de lux, jucăușă și hedonistă, care a învățat și se bucură de orice plăcere pe care i-o pot oferi bărbații și luxul. La antipod, Lily crește o idealistă așarnată, militantă pentru drepturile femeii și în plin proces de radicalizare politică violentă.
Enyedi oglindește permanent experiența uneia într-a celeilalte într-un dans al imaginilor alb-negru elegante (care au și fost răsplătite cu trofeul Camera de aur la Festivalul de la Cannes din 1989).
Fiecare dintre ele este iubită de același domn Z (Oleg Yankovsky) care este direct și aristocrat cu Dora, cu care are o aventură de o noapte într-o luxoasă cabină de trans-atlantic, și intimidant, la limita bullyingului, cu Lily, cu care face dragoste într-o cămăruță săracă și neîncălzită.
Deși protagonistele sunt clar și consecvent delimitate, înțelesurile acestui alb-negru caracterologic sunt de multe ori difuze. În cheie ideologică, Dora ar putea fi întruchiparea capitalismului sălbatic, care își consumă copiii așa cum curtezana își consumă și sărăcește amanții. Lily, la rândul ei, doar o caricatură a idealismului militant, pierdută în lumea ideilor și fără apărare în fața manipulărilor, capcanelor realului. Citind printr-o grilă de teorie politică, Dora ar reprezenta cinismul clasei superioare, manipulatoare și dedulcită la multele plăceri materiale și senzuale oferite de avantajele averii, pe când Lily ar fi expresia dorinței de ascensiune socială prin educație și emancipare politică a unei pături sub-medii, frustrată până la violență de neputința schimbării. Din perspectivă spirituală, Dora nu ar fi altceva decât urmărirea plăcerilor carnale, pe când Lily ar exprima tribulațiile unei vieți dedicate spiritului, de la chinurile singurătății și ale neîncrederii în sine, până la vulnerabilitatea în fața capcanelor rău-voitorilor cu picioarele pe pământ.
Az én XX. Századom / My 20th Century rămâne o provocare hermeneutică asupra tendințelor contrare din mințile și inimile oamenilor, de o mare frumusețe a imaginii cinematografice și care are curajul de a arunca o privire magică tocmai asupra unui întreg secol de frământări și ispite.
Descarcă catalogul aperiTIFF 2022 aici.