Lansat în 2021, la 53 de ani de la Reconstituirea lui Lucian Pintilie, Pentru mine tu ești Ceaușescu poate fi privit (e doar o ipoteză de interpretare, un unghi de a privi lucrurile, nu neapărat cele corecte, nu neapărat unicele) ca o posibilă rescriere / reinterpretare / aducere la zi a capodoperei lui Pintilie. Film despre castingul / turnajul unui film dedicat tinereții lui Nicolae Ceaușescu, pelicula lui Mihăilescu vorbește, printre altele, despre producția unui film, despre receptarea, înțelegerea, adaptarea și redarea unor evenimente și personalități istorice prin intermediul cinema-ului, despre raportarea tinerilor de azi la tinerii de acum aproape un secol, despre ce va să zică Ceaușescu pentru adolescenții începutului deceniului 3 al secolului 21, despre felul în care acești tineri privesc istoria, prejudecățile rasiale, devenirea în viață. Și enumerarea ar putea continua cu alte și alte subiecte, atinse fie de scenariul filmului din film (pe care îl bănuim a fi fost scris în prealabil de Sebastian Mihăilescu), fie de dialogurile dintre personaje derulate în pauzele de filme (pe care le bănuim a fi în oarecare / mare măsură improvizate de Denis Duma, Dan Hudici, Ionuț Amador Motoi, Mario Sandrino Rădulescu și ceilalți membri ai distribuției).
Dacă în cazul filmului lui Pintilie reconstituirea, cu scop educativ, a unui fapt divers se transformă într-o tragedie ce dezvăluie problemele majore ale unei întregi societăți, filmul lui Mihăilescu transformă reconstituirea unor evenimente istorice teoretic semnificative într-o succesiune de tablouri comice ce dezvăluie câteva dintre principalele trăsături ale unei generații. Pe scurt, pentru adolescenții din Pentru mine tu ești Ceaușescu, tovarășul Nicolae Ceaușescu (cel detestat și, de-o vreme, regretat de o parte sau alta a populației României) chiar a murit, devenind / fiind exclusiv un personaj istoric de demult, pe seama căruia se poate face mișto cu relaxare, despre care merită citite și aflate lucruri, dar fără încrâncenare, fără pasiune excesivă, exclusiv pe bază de curiozitate istorică.
Deși aparent neîncadrabil în vreun gen anume, debutul în lungmetraj al lui Sebastian Mihăilescu urmărește, cel puțin parțial, tiparul unor emisiuni TV de mare succes de tipul Românii au talent, Vocea României sau Master Chef. Asemeni protagoniștilor emisiunilor TV enumerate, actorii din Pentru mine tu ești Ceaușescu performează în rolurile din filmul despre dictatorul comunist, apoi discută, între ei și cu echipa artistică, despre prestația lor din acele roluri și despre scenariu, apoi povestesc despre propriile vieți din afara filmului pentru ca, aproape de final, să ne fie livrate și o serie de bâlbe ale protagoniștilor în rostirea anumitor replici din filmul în film.
Naturalețea tinerilor din distribuție în dialogurile din afara documentarului despre Ceaușescu este cu totul remarcabilă. În oglindă, artificialul interpretării lor în cadrul secvențelor istorice e major. Aici se simte, în bună măsura, influența cinema-ului lui Radu Jude, căruia Mihăilescu i-a fost regizor secund în Aferim!. De altfel, pe lângă afilierea cu Reconstituirea, Pentru mine tu ești Ceaușescu are o structură ce amintește de Îmi e indiferent dacă vom intra în istorie ca barbari, film cu care de altfel împărtășește și discursul, în general sceptic, în privința capabilității cinema-ului / oricărei arte de a readuce la viață în chip credibil un fapt istoric consumat.
Vestea bună este că tinerii aduși pe ecran de Mihăilescu par eliberați deplin / nevizitați în vreun fel de fantomele trecutului comunist. Vestea greu de clasat în bună sau proastă e că aceiași tineri nu par vizitați în general de prea multe fantome, angoase, neliniști. Ne apar ca niște oameni relaxați, solari, tonici, oarecum superficiali, depărtați de marile întrebări, frici, coșmaruri, dar și profunzimi ale generațiilor care i-au precedat.
Datorând enorm imaginii alb-negru gândite și executate de Barbu Bălășoiu, debutul Pentru mine tu ești Ceaușescu, atât de neconvențional din punct de vedere formal și de ofertant din punct de vedere ideatic, merită privit cu multă atenție (musai pe ecran de cinema) și discutat cu generozitate, deschidere, onestitate și cât mai multă curiozitate.
Descarcă catalogul aperiTIFF 2022 aici.