Când ieși din România - adică treci de Sibiu - intri pe o autostradă civilizată, occidentală, cu marcaje și benzi de marcaj cu vibrator. Și cât apuci să clipești de două trei ori, ești la Cluj, adică la TIFF - ca să ne întoarcem la Noul Val și la ce ne interesează pe noi, de fapt.
Pentru mine TIFF-ul înseamnă o istorie de vreo 13 ani, atunci am fost prima dată, în 2009. Am fost în Cluj și în afara festivalului, dar nu e deloc la fel, în zilele TIFF orașul are o vibrație aparte, are un aer roșu, o sărbătoare constantă, un zâmbet multicultural, un amestec de nații, prietenii și aduceri aminte. Și ce mi se pare și mai frumos între noi, românii, este că te vezi cu toată lumea cu care în București doar zici că te vezi, dar nu găsești niciodată timp. Aici ai timp și să vezi filme, și să bei cafea și să stai de vorbă și să faci planuri. Oricum lumea spune că în Ardeal timpul curge altfel, dar dacă apuci să vii, o să vezi că zicala nu e departe de adevăr.
Odată ajunși, am stat la masă și la tradiționala cafea de lângă TIFF Lounge, trecând în revistă treburile pentru mâine, iar seara am fost la petrecerea de la Casa TIFF unde Tudor Giurgiu, Mihai Chirilov și Cristian Hordilă au fost barmani pentru invitați, făcând totul să pară și mai familiar.
Mâine dimineață (23 iunie 2022) probe tehnice pentru premiera Marocco de la Cinema Victoria, ora 19.30. Revin.
Descarcă catalogul aperiTIFF 2022 aici.