iunie 2022
Festivalul TIFF 2022

Astăzi (23 iunie 2022) am avut o zi importantă (luând-o în ordinea numerelor de pe tricou), a fost lansarea cărții Scurt îndrumar de scenaristică și două exemple, un volum scos la Editura Școala Ardeleană, făcută la TIFF Lounge - alături de cartea domnului Valerian Sava, Post / Neoistoria Filmului Românesc. Și premiera MAROCCO la Cinema Victoria.

M-am bucurat să văd atâta lume (și nu neapărat cunoscută) la lansarea unor cărți, ori o fi TIFF-ul de vină, ori o fi Clujul, ori înseamnă că lumea a reluat acest obicei trecut (cititul pe foaie). De obicei, aglomerația la cărți se-ntâmplă doar pe la târguri de carte, la lansări simple sunt mai mult câțiva cunoscuți care te-ntreabă oficial niște chestii ca să-ți ridice mingea la plasă, în timp ce tu faci pe deșteptu' cu microfonu'-n mână, oferind răspunsuri complicate care să pună reflectoru' pe marea ta emisferă stângă striată adânc și căzută-n propria admirație. Bine, asta se-ntâmplă doar când ești pe scenă, pe urmă la șpriț îți revii, că doar prietenii te știu, n-are sens să te dai deștept că te faci naibii de râs.

foto: Emanuel Lăzărescu

Doar că acum n-a fost așa. Pe scenă chiar erau oameni deștepți (bine, nu io, zic de cei de lângă mine), Miruna Berescu, domnul Valerian Sava, Ionuț Mareș, Radu Țuculescu și Valeriu Andriuță. Atmosfera a fost foarte relaxată, nimeni nu avea nimic de demonstrat și nimeni (nici de pe scenă, nici din sală) nu a stat din profil, nu începuse lucrul la statuie. Oamenii aici sunt relaxați, așteaptă cu interes orice chestie care e legată de film și sunt gata să pună întrebări. Iar totul trece printr-un soare cald, gulaș și cafia - testat, probat, avizat, trece în etapa următoare cu trei de DA.

După gulaș și cafia, am fugit (la propriu, pentru că oricât ar fi de priceput bucătarul, ospătarul este pe slow-mode și not hot - mode) către Cinema Victoria. Am făcut paranteza, revin puțin și spun că not hot - mode este ceva la care ți se răspunde cu "No, nu-i iute", deși practic nu prea poți să înghiți fără să te gândești la ce vei traversa dimineața următoare sau nu poți să înghiți deloc.

În drum spre cinema, am văzut de la distanță o mare de oameni la intrarea la MAROCCO, lucru care m-a bucurat pe-o parte și m-a făcut anxios pe cealaltă. După ce au intrat toți înăuntru am retrăit (după o lungă perioadă) senzația de full-house, iar anxietatea fost repede redusă de familiaritatea lui Mihai Chirilov.


N-am putut să plec din sală, am stat și m-am uitat la film și ca un securist începător vânam orice urmă de lumină care nu părea că vine din ecran; de fiecare dată mă gândeam că cineva își deschide telefonul, că filmul poate nu l-a prins, îmi treceau toate prostiile prin cap. Din fericire, deși l-am mai văzut de vreo... să nu zicem o sută, dar poate de niște zeci de ori (merg așa la prima mână), filmul m-a adus înapoi de fiecare dată, iar strălucirile nu erau decât reflexe. Dar faptul că nu s-a aprins niciun telefon, că oamenii reacționau exact așa cum îmi doream să reacționeze, că la sfârșit am avut o sesiune de Q&A pe gustul meu, toate astea puse împreună, nu au făcut decât ca la finalul zilei-serii (la petrecerea Netflix) să stau în sufletul meu cu un zâmbet mare. Și să sper că toți au trăit aceeași bucurie.

foto: Simion Buia

Mâine multă alergătură. Și nu din cauză de "not-hot mode" ci doar lucruri legate de film. Revin.



Descarcă catalogul aperiTIFF 2022 aici.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus