Din vagonul celălalt din orient express, prin ușa culisantă cu geam nu opac, diavolul se uită frivol la femeia în care Dumnezeu se ascunde și își răsucește mustața, zâmbind șugubăț pe sub ea. Pe urmă urmează așa un showroom de mustăți, bărbi, mustăți cu bărbi, mustăți fără bărbi, bărbi fără mustăți, bărbi cu mustăți, mustăți fără mustăți, bărbi cu bărbi și un moș crăciun numai cu perciuni și cu dioptrii mari. Pe urmă un alt bărbat atentează la gâtul femeii dumnezeite cu un colier, ea nu se hotărăște care colier, dar alege să îi fie livrat unul acasă, oricare ar fi el, dar nu oricare, apoi pleacă zâmbind și gemând pe mut, filmul alb-negru și uneori sepia devine luminos și inspiră portocaliu. Dumnezeu întrupat în femeie-corset intră în birou la Freud să îl anunțe că bărbatul care îl însoțea pe moș crăciun suferă de colierită, e obsedat de coliere, i se pune pata pe coliere și colierele lui se întăresc foarte tare atunci când le atinge. Freud se încruntă și zice "mhm", după care îl pălește revelația că femeia aceea e de fapt Dumnezeu întrupat în femeie și deodată zice "haha, absurd, aici nu e biroul lui Freud, aici e Nietzsche". Femeia dumnezeită zice "o, vai" și leșină ca o Ana Karenina fără de șină. Nietzsche sună din clopoțel să vină Pavlov majordomul cu un sifon, iar apoi hodoronc-tronc, din apa minerală a mării iese un câine căruia îi este monitorizată activitatea cerebrală. Câinelui i se arată cinema. Și nu reacționează. Creierul lui zice "ham". Scurt și insignifiant. Pe urmă, câinelui i se arată cinema cu pisici. De data asta zice HAMHAMHAMHAMHAM, e triggeruit, nu mai ai ce să-i faci, se decablează, se eman(cipează) și merge la plajă.
Tot așa și la om. Îi dai cinema cu sens, îți caută sensul care deja acolo e și altundeva nu. Îi dai cinema fără sens, îți explică ce nu a înțeles, ca să înțelegi ce nu a înțeles. Timp în care moș crăciun cu doar perciuni caută colierul perfect pentru femeia din care Dumnezeu mai pleacă nu. Până la urmă e secolul ei XX, barba învinge, un băiat cu barbă îi oferă femeii dumnezeite mister și femeia clocotește și chicotește și vorbește neînțeles. Cel de sus iese din femeie la o troiță unde ar părea că o să se și despartă de noul prieten hirsut, dar nu, continuă să meargă împreună spre (africa de) sud. Dumnezeu intră într-o maimuțică și narează tot ce întâmplat s-a nu, în ordinea coerentă și firească, logică și dumnezeiască, iar diavolul ia chipul unui vânător mustăcios a cărui armă odioasă e strâmbatul la specia maimuțească. Apoi femeia pe care Dumnezeu doar aparent o părăsise ajunge într-o sectă a unui neo-Pasteur neavenit, maestru în micropenisuri, incluzându-și propriul miceliu sexist și antifeminist. El predă gândurile sale în forma unui tren în care femeile nu se urcă, pentru că biletul neplătit ar fi vezi-doamne logica pe care femeile o au nu. Neo-Pasteur e acum Diavolul, care împarte femeile în mame și curve, mothers and bitches, cum s-ar zice, dar nu e destul de științifico-versat în propriul micropenis cât să extrapoleze la curve mame, sau mame curve, sau, de ce nu, mame mame, curve curve. Diavolul primește cel mai mare cancel din istoria inexistenței acestei culturi între cea a obedienței și filmul se mută un secol spre viitor către spectator și vreo șase înapoi din construcția personajului faux-Pasteurian. Diavolul desenează pe tablă un fibonacci de sfârcuri de parcă nu le-a văzut niciodată. După care desenează un falus din profil și încearcă să și demonstreze practic hipnoza hidoșeniei acestuia. Dar femeile din amfiteatru nu se transformă nicidecum în sfârcuri explozive la vederea falusului profesorului lor pendulând hipnotic în explicarea sexualității. Faux-Pasteur devine acum faux-Foucault, iar femeile nedevenite simple sfârcuri întărite încep să iasă din sală în timp ce diavolul urlă pițigăiat "erecțieeeeeeee". Nu e ilogic sau nelogic. E alogic.
Începe un meci de ping-pong în fum de mici de la grătarul de gentlemeni veniți pentru ping-pong și nicidecum pentru a băli la femeia care îl are pe Dumnezeu în ea. La un moment dat, tipul cu barbă de adineaori, cel care a bătut toate mustățile din univers, se duce la ea și o hipnotizează cu falusul, așa, întocmai ca la cursul acela. Ea se simte ușor slăbită, hipnotizată, poate puțin asfixiată de la fumul de mici, așa că îi cere numărul camerei. Bărbatul hirsut zice 22, după care o urmărește în patru labe prin toată africa de sud, ajunge într-un final la / în / cu dânsa în aceeași cameră, după care o întreabă "tu chiar îl ai pe Dzeu în tine?" Și femeia zice da, chicotind și gemând și copilărind, da îl am, zice. După care el zice "hai, arată-mi" (cum ar veni că el e ateu și ea să îl facă să creadă) Și urmează o scenă de ispășire și de credință pură pe un pat, în care se strigă doar numele domnului. Și doamne maica domnului Freud tânăr, ce se mai strigă! Femeia râde întocmai cum râde păpușa Cicciobello cu biberon pe care și-o doreau toți copiii când erau mici. La puțin timp după asta, bărbatul se preschimbă într-un bebeluș în costum și păros al dracului, iar femeia în două sfârcuri plutitoare în flăcări rușinoase. Dar bărbatul se maturizează destul de repede, devine analitic, "trece la treabă." Ce repede cresc...
Sătulă de opresiunile patriarhale, femeia aprinde o bombă, dar rămâne împietrită cu ea în mână. Se îndrăgostește de un bărbat cu mustață. De mustața unui bărbat, iar fitilul se lungește la infinit și se înnoadă de cununiile lor. Între oamenii ghemuiți, gata să explodeze infernal, cade cu bicicleta și un preot. Se aud din depărtare câinii monitorizați cibernetic la creier cum intră și ies din mare, în valuri. Se reiterează tipicul abisal al salemului, femeia devine vrăjitoare. Dumnezeu intră într-un labirint cu multe oglinzi și lumini îngerești. Bărbatul bărbos de adineaori pășește acum înapoi pe drumul pe care a mai fost, dar este hărțuit de un măgar care reușește să îl și violeze atunci când omul nostru săracul se apleacă să bea niște apă. După ce măgarul termină, omul, confuz, se ridică și începe să îl urmărească. Nu i-a ajuns. Își dorește mai mult. Își dorește să înțeleagă. Măgarul îl seduce de la distanță și îl aduce în labirintul oglinzilor și pe el. Confuz, omul își proptește bastonul în pământ și se așază cu fundul în el, începând să se rotească. Se vede pe sine în oglinzi de o infinitate de ori și de o altă infinitate de ori măgarul. Devine centaur. Din cauza transformării și a prezenței inexplicabile a oglinzilor prin preajmă, femeia devine două femei opuse și se contopește și ea cu măgarul. Devine și ea femelă centaur. Se aruncă porumbei mesageri peste tot prin lume să se anunțe vestea. Cei doi sunt în sfârșit egali și fac acum dragoste de centauri. Se nasc gemeni din iubirea lor. Gemeni centauri micuți. Dumnezeu își pune mâinile la ochi. Filmul Az én XX. Századom / My 20th Century, regia Ildiko Enyedi, n-are niciun Dumnezeu. Da, da. Și, Dumnezeule, cât e de bun!
Descarcă catalogul aperiTIFF 2022 aici.