Distribuția filmului este alcătuită în principal din actori debutanți, ce își interpretează personajele cu o naturalețe uluitoare. Mă refer în special la tinerii Birgir Dagur Bjarkason, în rolul protagonistului Addi (aflăm mai târziu că numele derivă de la Arnar - nume pe care îl poartă și regizorul, așadar nu putem să nu ne întrebăm cât de personală este povestea din scenariu), Áskell Einar Pálmason, care reușește să surprindă veridic complexitatea lui Balli, Viktor Benóný Benediktsson, care interpretează în cheie realistă natura animalică a lui Konni, și Snorri Rafn Frímannsson, care portretizează cu ușurință contrastul dintre frica și falsa încredere de sine a lui Siggi.
Berdreymi / Beautiful Beings urmărește personajul lui Addi (deși în incipitul filmului suntem tentați să credem că altul este protagonistul), un băiat de paisprezece ani care trăiește cu o mamă superstițioasă și cu sora lui mai mică. Pentru e evada din lumea imaginară în care cele două își petrec timpul, acesta și-a format o gașcă de prieteni rebeli și, datorită talentului său la karate, a ajuns să impună respect în cartier printre cei de vârsta lui. Totuși, conștiința lui nu este mulțumită de faptul că abilitățile sale în luptă sunt exploatate de impulsivul Konni, care intră în orice scandal știind că are spatele asigurat: "Nu vreau să rănim pe cineva, chiar dacă e un nemernic."
De la distanță, parcursul lor și activitățile cu care se ocupă par a nu plasa pelicula lui Guðmundsson departe de alte producții care conturează lumea unor nelegiuiți (
În ciuda condescendenței cu care îl tratează la început, Addi, Konni și Siggi se atașează treptat de Balli, pe măsură ce află despre viața acestuia și motivul pentru care casa lui, cu o fațadă atât de colorată, se află în interior într-o stare deplorabilă, de ce el însuși miroase mereu îngrozitor și arată neîngrijit. Cu toate acestea, Balli nu este singurul care provine dintr-o familie disfuncțională. Toți patru au un background familial mai mult sau mai puțin nefericit, astfel reușind și să empatizeze cu el. Iar transformarea pe care o suferă băiatul, de la statutul de victimă, mereu cu capul în pământ și cu frica în sânge, la un adolescent cu prieteni care zâmbește și face glume, este de-a dreptul înduioșătoare. Farmecul narațiunii rezidă tocmai în faptul că nu se folosește de clișee de tip prada-devine-prădător și ajunge să se răzbune pe cei ce i-au greșit. Dimpotrivă, Guðmundsson dorește să arate că poți trece prin experiențe traumatice fără ca acestea să îți schimbe radical natura și, în loc de a trece dintr-o extremă în cealaltă, poți doar să îți găsești un echilibru.
Cu o cromatică saturată și imagini suprarealiste în secvențele de vis ale lui Addi, Berdreymi / Beautiful Beings îmbină elementele supranaturale cu drama celor patru personaje. Încă din scena de debut, spectatorii sunt lăsați să pătrundă în subconștientul protagonistului, ghidați de vocea sa - voice-over-ul este adesea utilizat pentru a-i transpune perspectiva. Acel vis este ca o premoniție pentru acțiunea ulterioară, iar Addi începe să se întrebe dacă nu cumva mama lui chiar este clarvăzătoare. Linia fină dintre realitate și imaginație este explorată de regizor pe tot parcursul filmului, iar lucrurile se complică când cei patru decid să ia droguri. Ce este o previziune și ce este doar o simplă halucinație? Și chiar dacă intuiția ne spune adevărul, cât de mult este în rolul nostru să intervenim? Protagonistul trebuie să facă această distincție și să ia o decizie contra-cronometru, aceasta fiind singura modalitate de a-și salva prietenii.
Descarcă catalogul aperiTIFF 2022 aici.