Aflat la primul său rol major, Oleg Akkuzin face o treabă foarte bună în a internaliza misterul, conflictele, istețimea, brutalitatea și neliniștea care îl acaparează pe protagonistul Issa, un polițist de investigație ce lucrează ani de zile la cazul unui criminal în serie. Victimele lui trec prin același tratament morbid: sunt luate cu mașina, duse în pădure, lovite în cap pentru a le dezorienta, apoi li se bagă pământ în gură, un cuțit în spate și ulterior sunt mutilate și lăsate să moară în agonie. "E ca un ritual". Iar investigatorul nostru, maestru în tinerețe la dezlegarea enigmelor și la facerea puzzle-urilor, este ales tocmai din acest motiv. El cunoaște în detaliu aceste ritualuri care își găsesc rădăcinile în copilăriile prădătorilor. Așa a reușit să își câștige faima și să prindă "Jucătorul de șah", un criminal care spânzura copii dezbrăcați, dar cu încălțările în picioare - pentru că văzuse când era mic un copil călcat de un vehicul ce i-a sfâșiat hainele, lăsându-l doar cu pantofii, iar "asta l-a excitat".
Totuși, cazul se complică invariabil când una dintre femeile omorâte se dovedește a fi chiar amanta detectivului, iar sora ei este și ea țintă, fiind și unica supraviețuitoare a psihopatului. Cromatica predominant pământie a filmului și culorile șterse potențează tensiunea crescândă la care este supus protagonistul, și încetul cu încetul audiența își pierde încrederea în toate personajele. Oricine poate fi vinovat. Până la urmă, chiar și investigatorul are un trecut tulburător în spate. Abandonat de tată, a ajuns tipicul adolescent rebel. Când a intrat într-o dispută cu mama lui, i-a ars cu țigara superba rochie roșie de seară cu care era îmbrăcată. La scurt timp după acel incident, a văzut-o moartă în râu, aceeași rochie fluturând îmbibată de apa învolburată. (Aceste întâmplări secundare sunt deseori chiar mai memorabile decât firul narativ principal.) Așadar, este personajul principal o victimă sau este și el implicat în lanțul nesfârșit de omucideri?
Intriga din Kazn / The Execution se complică extraordinar de mult la final și, deși ni se dezvăluie tot, ca în orice film polițist clasic, există totuși și zone în care e loc de întrebări și răspunsuri suplimentare. Filmul este împărțit în capitole, dintre care primul se concentrează pe "Șeful", următoarele cinci pe etapele prin care trece un om în urma unei pierderi colosale (Negare, Furie, Negociere, Depresie, Acceptare), iar ultimul este omonim cu titlul filmului, în care leitmotivul execuției etrusce este în sfârșit pus în aplicare. Această împărțire ar putea fi revelatoare dacă capitolele nu ar fi divizate la rândul lor între trecut și prezent, prima parte urmărind evenimentele din 1998, contemporane filmului, iar a doua parte expunând desfășurarea anchetei în decursul anilor, începând cu 1988, asupra unor crime ce au început în 1986.
Scenariul, scris de Kvataniya în colaborare cu Olga Gorodetskaya, scârțâie pe final și pe partea de realism - ironic, întrucât e inspirat de fapte reale -, în încercarea de a fi cât mai captivant cu putință. Adevărul e că da, personajele surpriză care apar pe parcurs, legăturile dintre ele și plot-twist-urile imposibil de prezis nu au cum să plictisească o audiență. Însă compozițional, filmul este suprasaturat de acțiune și de micile povești intercalate și pierde pe partea de construcție a personajelor și a motivațiilor lor, oferind justificări superficiale în loc să sape în adâncul lor. Astfel ele devin doar variabile ce formează o ecuație matematică, când ar fi putut fi ființe umane complexe. Măcar pe partea de narațiune, producția contrastează cu restul filmelor din competiție, care pleacă de la o premisă mult mai simplă.
Kazn / The Execution se dorește a fi un film ce tulbură (și excelează în această direcție) prezentând efectele pe termen lung ale unor copilării abuzive, ale unor experiențe traumatice sau ale unor decizii neinspirate. Pentru fanii titlurilor menționate în introducerea acestei cronici, este exact genul de film pe care să îl vadă într-o seară de vară. Iar regizorul rus poate avea o șansă la premiul publicului, acum că s-a eliberat de anxietățile din perioada sovietică prin efectul de catharsis al artei. Did the lambs stop screaming, Kvataniya?
Descarcă catalogul aperiTIFF 2022 aici.