Clara Haskil, născută în România în 1895 într-o familie de evrei, va deveni la maturitate o recunoscută pianistă, considerată un geniu. Textul, alternând narațiunea cu dialoguri, monologuri și scrisori trasează viața acestei femei de la vârsta de 3 ani, când e capabilă să reproducă partituri muzicale la pian, susținând că cea care a învățat-o să cânte este pisica Kharpaten, până la deplina recunoaștere ca pianistă. De la 7 ani, cu mari eforturi financiare din partea familiei și cu o bursă acordată de regina Elisabeta a României, acesta pleacă să studieze mai întâi la Viena, apoi la Paris. Războiul o obligă să se refugieze în Elveția. Abia după război reușește să se întrețină din munca ei de artist. Momentele de neîncredere, de strâmtoare financiară le poate depăși doar datorită familiei și prietenilor care cred în talentul ei și o susțin. Prin această neîncredere în propriul talent și prin recunoștința față de persoanele care au susținut-o se regăsește Laetitia Casta în Clara Haskil. Și simți acest lucru în jocul ei. E Clara copil, e Clara adolescentă, e Clara femeie-copil și abia târziu femeia puternică și în deplin control asupra propriei vieți. Dar este mai complicat decât atât. Pe lângă Clara, pe scenă intervin mama Clarei, cele două surori, doi unchi, numeroși profesori, prietene. Dar Laetitia Casta reușește cu discreție și fără un efort aparent, să facă totul plauzibil. Stăpânește perfect modularea vocii, al cărei timbru are o profunzime naturală. Variază puțin pentru un efect maxim în trecerile de la bucurie, surpriză, spaimă, uimire, durere, dor, suferință fizică, recunoștință, speranță, concentrare, trac, neîncredere... Expresiile feței și limbajul corporal sunt de asemenea minimale, dar ajung mereu cu precizie în punctul dorit și necesar menținerii unei tensiuni și a unei emoții mereu reînnoite.
Pe scenă nu sunt decât trei piane, unul de jucărie și două mari, de concert. În călătoria prin viața Clarei Haskil, Laetitia Casta este secondată pe scenă de pianista Isil Bengi. Aceasta devine un alter ego al personajului, acea parte care aparține în totalitate pasiunii pentru pian. Făcând referire la Bengi, Casta îi mulțumește pentru colaborare, subliniind că nu mulți pianiști de succes ar fi acceptat un rol secundar, mut, într-o piesă de teatru. Face de asemenea precizarea că Isil Bengi a ales fiecare bucată interpretată în spectacol în urma unei documentări, în acord cu perioada din viața Clarei Haskil despre care este vorba la momentul respectiv pe scenă. Cele două artiste, ale căror costume sunt realizate de casa de modă YSL, sunt îmbrăcate asemănător, dar nu identic, sunt pieptănate la fel. În lumina de pe scenă, caldă și intimă, interpretarea lor alternează sau se suprapune ca într-un dans, aducând spectatorul aproape de personaj. E un soi de simbioză, dar și o transgresare a granițelor celor două arte care face ca actoria să capete o muzicalitate și o poezie aparte.
Luminile delimitează pe podea imagini geometrice separate sau întrepătrunse sugerând spații, aici și acolo, pentru personajele care își scriu de la distanță sau care dialoghează în acord sau în contradictoriu. Muzica este live, omagiul pianistei de pe scenă pentru personajul de geniu pe care îi joacă.
La Sibiu spectacolul s-a jucat pe scena Filarmonicii care impune o avanscenă. Aceasta accentuează distanța dintre spectatori și personaj. Laetitia Casta a precizat în dialogul de a doua zi că s-a temut de acest aspect atunci când a văzut sala, deoarece spectacolul a fost creat fără cel de al patrulea perete, foarte aproape și în interacțiune cu spectatorii. Chiar și așa emoția a fost intensă. Și bucuria întâlnirii triplă - cu o excepțională actriță și femeie, Laetitia Casta, cu talentata pianistă Isil Bengi și cu personalitatea Clarei Haskil.
Clara Haskil, Prelude et Fugue
producție a Teatrului Rond Point
Pe un text de Serge Kribus
Regie: Safy Nebbou
Distribuție: Laetitia Casta - actriță, Isil Bengi - pianistă
Scenografia: Cyril Gomez-Mathieu / Lumini: Eric Soyer / Sunet: Sébastien Trouvé / Consilier musical: Anna Petron & Isil Bengi / Repetiții: Daniel Marchaudon / Costume: Saint Laurent