***
R. Regi trufași prinși în caruselul neiertător al disoluției Puterii, dar și a puterilor omenești, atinși de bătrânețe, dar neînțelepți, copilăroși, cu o candoare care nu mai poate trezi nicio tresărire de tandrețe în cei din jur... S-au privit, ca bufoni ai propriului destin, în oglinzile unor montări clasice (Regele moare / Exit the King, Theater in der Josefstadt GmbH, Viena, regia: Claus Peymann) și moderne (Regele Lear, Matsumoto Performing Arts Center, Tokyo, Regia: Ryunosuke Kimura, un tânăr și original regizor specializat în Shakespeare, care ar merita să revină în viitoare ediții FITS). Sunt spectacole care trecând peste extravaganțe sau momente plate ajung cu instinct infailibil la vâna tragică și la emoția scriiturii originale.
S: Sufletul Portugaliei (Pedro Jóia & Miguel Ramos). Fado interpretat cu o pasiune care te face să uiți de griji, să îți găsești ritmuri interioare amorțite, să îți simți inima zvâcnind în ecou.
T: Trei surori în două abordări. Nu aș fi regretat dacă nu aș fi văzut-o pe una dintre ele, greoaie, cu accente triviale, unghiuri de filmare crude și o viziune învolburată, parca vrând sa spună prea multe lucruri imprecise pe același culoar de transmisie (regia: Luk Perceval). O alta (Teatrul Național "Radu Stanca" Sibiu, regia: Andrei și Andreea Grosu) s-a dovedit o revelație. Lipsind personajele cehoviene de interacțiunile cu ceilalți, silindu-le să supraviețuiască la marginea abisurilor interioare, închizându-le la propriu în "celule" personalizate - capsule ale solitudinii unde-și rostesc preocupat monologurile, regizorii au creat o lume a situațiilor-limită cu o claritate a absolutului. Fiecare scenă doare, e numai gol, tânjire, neîmplinire, toate împinse la extrem. Cuvintele lui Andrei Prozorov răsună ca un leitmotiv al ratării generale: "Ce s-a ales de tinerețea mea, când eram frumos și deștept, când visam așa de grațios... De ce abia când începem să trăim devenim plictisitori, lași, neinteresanți, leneși....?"
U: Ucis în noapte / A Stab in the Dark (Comandat și prezentat inițial de Auckland Arts Festival). Teatrul din Noua Zeelandă e o prezență insolită. Premisa ludică - întâlnirea cu dublul tău - e accentuată de umor negru și o doză de suspans ca într-un film polițist. O marionetă supradimensionată (un detectiv sau poate Dumnezeu?), una mai accesibilă (un alter ego care știe să-și provoace, dacă nu chiar să-și scoată din minți "originalul"), ambele mânuite parcă de un păpușar sarcastic specializat in arta inducerii neliniștilor, un crescendo de întâmplări bizare și un joc pe marginea absurdului se adaugă pe lista de ingrediente; în ciuda "aromelor" contrariante, amestecul duce la un rezultat cât se poate de agreabil.
V: Viața și vremurile / The Life and Times (Scottish Dance Theatre), o altă prezență mai puțin obișnuită. Dans cu accente de cabaret, comic cam forțat pe alocuri, ai mereu impresia că ar putea fi un spectacol bun, fără să ajungă însă la limanul dorit. Muzica barocă somptuoasă mai atenuează din imperfecțiuni și, prin efectul surprinzător, apare ca o altă originalitate a montării (gratuită, totuși cu un anume farmec).
W: (Sasha) Waltz într-o discuție cu Octavian Saiu despre Kreatur, despre sursele de inspirație care influențează noi limbaje creative și despre dificultățile prezentului. Sasha Waltz a subliniat, cu un pesimism lucid, că lumea nu a rămas la fel după pandemie: "ne întoarcem la o lume și mai rea; pentru că acum iată suntem în mijlocul unui război, aici, în inima Europei, și avem acest sentiment de neputință în fața lui". Schimbările climatice, reîntoarcerea la combustibilul fosil pentru a scăpa de dependența rusească, incertitudinile fac ca totul să fie pus din nou în așteptare...
X: Xu Jin e autorul adaptării unei gingașe povești de dragoste Butterfly lovers. Legenda de acum mai bine de 1700 de ani, construită pe un pe un fir dramatic asemănător cu Romeo și Julieta, îi poartă pe spectatori într-o lume a inocenței și idealității, unde "în ciuda morții și a separării, două persoane care și-au jurat iubire se vor ține strâns de mână până la sfârșitul timpurilor..."
Y: Yamamoto Noh Theater - O idee excelentă ca festivalul să debuteze sub auspiciile atenției la frumusețe, cu efluviile ei de mister și sacralitate, concentrate în canoane ferme. Vocile Teatrului Noh, un spectacol transmis in direct de la Biserica Evanghelică Sf. Ioan, a fost prezentat de o trupă care a participat de patru ori la FITS până acum, aducând de fiecare dată mai aproape spiritul yugen al frumuseții misterioase, subtile, de necuprins prin cuvânt.
Z: Zâmbetul de încântare și satisfacție, când se lasă cortina la sfârșitul unei ediții care a arătat încă o dată că Festivalul de Teatru de la Sibiu dăruiește bucuria lucrului bine făcut, cu un firesc în alchimia căruia nu vom ști niciodată câte eforturi și sacrificii au intrat. Viziunea lui sistematic promovată, sprijinită de colaborări semnificative și de tenacitatea voinței de a construi stârnește curiozitatea pentru viitor, pe care în acest context nu-l poți imagina ca pe o colecție de promisiuni vagi, ci mutând și visurile cele mai avangardiste în domeniul certitudinilor.
