***
H: Hora (Batsheva Dance Company): Filmul lui Ohad Naharin (2022) transformă un spectacol de dans contemporan emblematic lansat în 2009 într-un nou itinerar al căutărilor descris sobru în alb-negru, subliniat cu o insistență tulburătoare de inteligența exersată a trupurilor și de muzica astrală a lui...
I: Isao Tomita, autorul albumului Fulgii de zăpadă dansează (1974), inspirat de Claude Debussy. Coloana sonoră a Horei ne transportă pe fascinante trasee într-o lume a viitorului întemeiată solid pe tradiție, fără conflicte inutile între vechi și nou.
J: Japonia a avut ca întotdeauna o micro-stagiune diversă (vezi litera M și, în articolul viitor, litera Y); spectacolul de dans Cosmos s-a remarcat printr-o originalitate întețită de farmecul contrastelor: o atmosferă retro și o exuberantă trupă tânără derulând poveste după poveste în același cadru, schimbat minimal cu fiecare episod, dar transformat complet ca sens. Dansatorii - însuflețiți parcă de energia neastâmpărată născută din polaritatea, aici cu efect jucăuș, dintre haos (dezordine) și cosmos (ordine) - și-au purtat audiența în vârtejurile unei ingeniozități reconfortante.
(link disponibil până pe 19 octombrie 2023)
K: Kora, instrumentul vechi de sute de ani care a vrăjit regi a fost prezent în Muzica vântului (Klaus Röhm & Stefan Charisius). De la Klaus Röhm, am aflat o istorie cu tâlc. Sunetele acestui strămoș al chitarei sunt calde, senine, relaxante. Observând acest lucru, un rege isteț și-a trimis muzicienii care cântau la kora să le explice supușilor ideile despre regulile guvernării lui și să-i determine să le adopte. Acompaniată de sunetele calme, strictețea se îmblânzea parcă, resorturile puterii deveneau mai accesibile, iar oamenii se arătau mai ascultători. Și așa regatul putea fi condus eficient, în spirit luminat. O lecție de diplomație și înțelegere intuitivă la nivel înalt.
L: Low battery, ultima imagine din Duminică (Focus and Chaliwaté Company, Bruxelles), un scenariu tăcut care ilustrează concis și cu o plasticitate cutremurătoare ultimele consecințe ale schimbărilor climatice. Conturul supradimensionat al bateriei care se descarcă se distinge ca un zgârie-nori pe pragul dizolvării în apele care cresc la orizontul unui peisaj urban apocaliptic. Asistăm literalmente la sfârșitul lumii, unul nespectaculos, dar în mod clar implacabil. Această unică scenă e mai dramatică și mai convingătoare decât orice discurs politic pe tema încălzirii globale.
M: Macbeth (Teatrul Național "Radu Stanca" Sibiu, regia: Botond Nagy). O idee remarcabilă de a arăta descojirea treptată a straturilor puterii în ființa trufașei Lady Macbeth, la început îmbutonată ca o severă șefă de garnizoană și ajungând în final la ipostaze deconcertante, vag înduioșătoare ale fragilității feminine.
N: Nu a fost în 2022 decât o singură transmisie a unui interviu cu mari creatori (Sasha Waltz în dialog cu Octavian Saiu). Revenirea la difuzarea mai multor dialoguri cu personalități care inspiră, educă și ne fac să atingem viitorul prin sensibilitatea lor perceptivă ar fi de dorit.
O: Organizarea impecabilă a secțiunii online. Nicio întârziere sau defecțiune tehnică, traduceri bine realizate, prezentări documentate și atractive, o programare care a dat zilelor culoare, varietate estetică și geografică, tonus, alură constantă de sărbătoare.
P: Puzzle (Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, Regia: Ianoș Petrașcu, Scenografia: Alin Gavrilă, Cu: Isabela Haiduc, Andrada Oltean și Constantin Gajim). A fost o întâmplare fericită că l-am putut vedea, deși a fost așezat la ore târzii spre sfârșitul festivalului. Un spectacol de teatru-dans eterat pe tema fericirii într-un triunghi amoros care generează cupluri diferite, fiecare cu adevărul lui, antrenând cu o gravitate bine temperată - ritmată de sfâșieri și evadări ludice - posibile consecințe ale alegerilor. Făcut cu profesionalism, cu bun-gust, în cheie poetică, fără apăsări dogmatice, e un eveniment de neratat (disponibil până pe 31 iulie 2022 pe platforma Scena digitală, www.scena-digitala.ro, a Teatrului Național "Radu Stanca" Sibiu).
Q: Quartett (Teatrul Național "Radu Stanca" Sibiu): Un text și o abordare care te lasă în impas în ciuda interpretărilor unor actori inteligenți.
(va urma)