iulie 2022
Festivalul TIFF 2022
Autor al altor cinci scurtmetraje de ficțiune (printre cele mai recente se numără Petrecere privată, Haine negre și Statul paralel), Octav Chelaru își prezintă la TIFF.21 lungmetrajul de debut, Balaur / A Higher Law. Alături de producătorul Radu Stancu, a urcat pe scenă înaintea proiecției pentru a mărturisi ce sentiment incredibil este să nu mai găsești bilete la propriul tău film și să îți vezi creația pe un ecran pe care ani de zile ai văzut producțiile unor regizori de renume. Cei doi au câștigat Premiul Orpheus la Los Angeles Greek Film Festival (LAGFF), iar efortul lor comun a fost răsplătit cu selecții în competiția câtorva festivaluri, atât din Europa, cât și din exteriorul ei.

Balaur / A Higher Law urmărește o profesoară de religie, Ecaterina (cu o interpretare complexă oferită de Mălina Manovici, pe care mi-aș dori să o văd mai des pe marele ecran), căsătorită cu preotul diabetic și obsedat de control Dragoș Ivanovici (Alexandru Papadopol). În încercarea de a evada din viața sa limitată și monotonă, ea ajunge să dezvolte o relație intimă cu unul dintre elevii ei, Iuliu (Sergiu Smerea), un copil de șaisprezece ani sprinten la minte, dar cu un trecut întunecat. În încercarea de a-l ține sub control, ea își pierde propriul echilibru, dar își regăsește identitatea.

Încă din incipitul filmului observăm că ceva nu este în regulă cu protagonista. Cadrul cu frunzele copacilor care împânzesc cerul este parcă prea liniștit, reprezintă calmul de dinaintea furtunii, și va reapărea într-un moment de climax. O vedem pe Ecaterina cum face jogging, apoi cum poposește lângă o piatră de sub care scoate un pachet de țigări ascuns. Este primul semn că are comportamente și trăsături de caracter contrastante. Acestea sunt ulterior justificate de căsnicia cu Dragoș, un preot "prea după canon", care nu pune sub semnul întrebării nici o literă din învățăturile sfinte și încearcă să o manipuleze și pe soția lui să atingă idealul religios - îi face chiar observație în biserică, înainte de Spovedanie, că este "prea descoperită". Pe lângă faptul că este încuiat, personajul lui Alexandru Papadopol, a cărui autoritate fixistă este jucată în cheie comică, este și egocentrist - în patul conjugal se concentrează doar pe propriile plăceri.

Problema este că atunci când îți dorești cu disperare să schimbi o persoană, se întâmplă fix opusul. Și astfel Ecaterina devine, cu timpul, un anti-simbol al ortodoxismului. Procesul este unul lent. La început, îl minte pe Dragoș că s-a lăsat de țigări. Apoi, influențată de elevii ei (ce se exprimă puțin cam prea elevat ca să fie realist), pe care îi încurajează să pună întrebări filosofice, începe să chestioneze dacă Biblia sprijină sau nu libertatea de alegere a indivizilor. Când îi pune, la rândul ei, întrebarea părintelui, discuția este încheiată rapid. Ulterior Iuliu colaborează la un proiect cu fiul ei și îi stârnește interesul. Deși încearcă să reziste tentației, comite păcatul aproape capital, înșelându-și soțul preot cu un minor (scenariul este inspirat de un eveniment din Piatra Neamț). La scurt timp, Iuliu se dovedește a fi mai mult decât un băiat perspicace provenit dintr-o familie disfuncțională și dezvoltă o obsesie pentru protagonistă, recurgând la șantaj, manipulare, și chiar la violență pentru a o ține aproape.

Chelaru atinge în Balaur / A Higher Law multe subiecte de interes pentru societatea contemporană. În primul rând, vorbește despre religie și despre dogmele creștine care perpetuează o mentalitate patriarhală ce încătușează femeile (Mălina afirmă la finalul proiecției că personajul ei "nu a avut posibilitatea să se cunoască pe ea însăși" și din acest motiv a ajuns în acea situație). Apoi, despre cum traumele din copilărie pot afecta parcursul unui adult: pe timpul șederii lui în Germania, Iuliu a fost martor la schimbul nesfârșit de bărbați cu care mama lui avea relații în încercarea de a-și găsi sufletul pereche, iar Ecaterina nu a mai pus gura pe alcool și a încercat să fie o femeie model după experiența neplăcută de la banchetul din clasa a doisprezecea, când a intrat într-o baie să verse și întâmplarea a făcut să fie și un profesor acolo, fapt ce a stârnit bârfe și controverse, unele răspândite chiar de propria ei mamă. Filmul mai vorbește și despre libertate, despre cât de mult control avem asupra vieții noastre și cât din ce trăim este predestinat.

În final, filmul vorbește despre vină. Sau despre lipsa ei. Despre cum acțiunile cu tentă negativă ale tuturor personajelor sunt justificate. Despre cum vârtejul creat de cei trei (reprezentat metaforic de apa care se scurge prin sita chiuvetei într-o spirală infinită) este rezultatul bătăii din aripi a unui fluture. Sergiu Smerea pune întrebări audienței cu privire la personajul lui: "Este Iuliu antagonist sau este doar un copil abandonat în cădere liberă, un animal încolțit?". Până la urmă, balaurul din această poveste este un rău colectiv și metafizic. Chelaru dă cea mai bună explicație: "Împreună suntem buni. Diavolul apare în golurile dintre noi".


Descarcă catalogul aperiTIFF 2022 aici.

1 comentariu

  • Bravo !
    Arpad, 10.09.2022, 23:13

    Un film splendid construit din punct de vedere dramatic, excelent jucat de protagonista si o situatie conflictuala fara rezolvare.
    Chiar si scoasa din camasa de forta feministo-antiortodoxa in care este imbrâncită de aceasta recenzie, drama functioneaza perfect.

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus