La nuit aux amants / The Night Belongs to Lovers este probabil cel mai relatable și relaxant film pe care l-am văzut în ediția 2022 a festivalului. Și nu doar pentru că acțiunea este concisă și netulburătoare. Pelicula expune câteva povești nefericite, însă arată cum lucrurile se leagă în final și cum fiecare persoană apare pentru un motiv specific în viața alteia. Existența unui om nu poate fi lipsită de dezamăgiri, însă contează ca o creație cinematografică să inspire optimism, să arate că situațiile neplăcute se pot rezolva la momentul potrivit. Din acest motiv m-am identificat cu protagonista, și poate dacă filmul acesta ar fi apărut în viața mea acum câțiva ani, mi-ar fi dat mai multă încredere în cursul lucrurilor.
Filmul debutează cu întâlnirea într-o parcare dintre Yoann (legat la mâini și la picioare și îmbrăcat cu un costum de iepure) și Axelle. În ciuda faptului că bărbatul menționează că se află la propria petrecere a burlacilor și că se căsătorește într-o săptămână, ea încearcă să îl convingă să se întoarcă cu ea acasă, recurgând la un amestec simpatic de manipulare și șantaj. Dar are motivele ei bine întemeiate. Ingenioasă și curajoasă, Axelle găsește în cele din urmă o variantă care îl face pe el să aterizeze în apartamentul ei. Însă ce își imagina el că va fi o partidă scurtă de sex - că doar e o tradiție bărbătească să fii infidel înaintea nunții - se transformă într-o noapte infinită în care dezbaterile spirituale acaparează partea carnală din ei.
Se dovedește că Axelle - al cărui nume Yoann încearcă să-l ghicească toată noaptea - are un blocaj sexual din cauza unei fostei relații, în care iubitul ei o folosea "ca pe o jucărie sexuală" și reconstituia filme porno cu ea, așa că nu mai poate simți plăcere. El semnează jucăuș o declarație cum că nu va părăsi incinta casei ei până nu o ajută să treacă peste această problemă. Și, trecând peste faptul că o înșală pe logodnica lui, Florence, este una dintre cele mai nobile decizii pe care un bărbat o poate lua într-o astfel de situație. Așadar, discuțiile pe teme religioase, despre cele mai intime secrete ale lor sau despre visurile lor din copilărie - aflăm că Axelle este o idealistă, dorind să pornească o revoluție, pe când Yoann aruncă replica hilară "să mă culc cu o fată" - sunt alternate cu momente senzuale, încercări de inițiere a contactului sexual. Însă conexiunea care se formează între ei când vorbesc, mai deschiși decât au fost în viața lor cu oricine altcineva, este mai puternică decât cea fizică, și este necesară pentru aceasta.
Este un sentiment de-a dreptul minunat să poți fi tu însuți cu cineva, chiar și cu un străin. Să îi arăți părțile tale cele mai vulnerabile, să poți fi caraghios în preajma lui, să fii sincer până la capăt și să îți comunici cele mai ascunse gânduri, și acea persoană să îți ofere afecțiune necondiționată. Cei doi amanți au norocul să experimenteze acest sentiment, chiar și doar pentru o noapte. Însă este atât de puternică o emoție resimțită într-o astfel de noapte încât să renunți la ceva ce ai construit ani de zile cu altcineva? Sau este mai degrabă vorba de o simbioză temporară între două persoane, în care Yoann îi redeschide apetitul sexual lui Axelle și îi eliberează bucătăria de viermi, iar ea îl învață să se emancipeze în relațiile sale intime casnice, să fie mai deschis la experimente și să dea glas fanteziilor lui?
Oricum ar fi, La nuit aux amants / The Night Belongs to Lovers face audiența să uite că tot ce se întâmplă pe ecran este greșit din punct de vedere moral - ne este amintită rar încornorata Florence, de care nu ne poate părea rău pentru că tot ce se întâmplă între cei doi este mult prea pur și personal. Felul în care se joacă ca doi copii zglobii unul cu celălalt și aleargă dezbrăcați pe casa scării blocului, fiind și serioși când este nevoie, este în sine o fantezie la care probabil orice spectator nu poate decât să râvnească. Ironic, fiindcă filmul nu prezintă nicidecum ceva fantastic, ba chiar face una dintre cele mai precise descrieri ale unei nopți de dragoste pe care le-am văzut vreodată în cinematografie. Și o face fără să prezinte corpuri perfecte de supermodel, calități inumane sau o partidă romantizată de sex. Ci doar doi oameni simpli, fiecare cu defectele și calitățile lui. Fiecare cu fricile și dorințele lui. Fiind ei înșiși.
Descarcă catalogul aperiTIFF 2022 aici.