Având-o în rol principal pe debutanta Agne Misiunaite, Feature Film About Life / O ficțiune despre viață începe cu o discuție între trei fete aflate la Paris despre excursiile cu părinții - de care prea des uită tinerii adulți - și salatele deja ambalate din supermarketurile occidentale - o conversație cu care m-am identificat de altfel, fiindcă și eu ador să găsesc în magazinele străine nucă de cocos, pepene roșu și alte fructe gata tăiate. După aceste dezbateri, cele trei merg să se distreze într-un club. Pe ecran apar prim-planuri cu personaje irelevante narațiunii, apoi camera se odihnește într-o secvență în slow-motion pe Dovile, marcând astfel introducerea protagonistei. Cu puțin timp înainte, aceasta a primit un apel telefonic de la tatăl ei și nu i-a răspuns. Încă de atunci am avut un presentiment negativ, iar melodia Hurt a Christinei Aguilera mi-a venit în cap. Știam ce urma să se întâmple. Dar Dovile dansa, neafectată.
Întoarsă în Lituania, protagonista află că tatăl ei a murit. Simțindu-se vinovată, decide să îi organizeze ea funeraliile, refuzând ajutorul unor instituții specializate. Urmează o călătorie plină de umor, cu pățanii care mai de care mai savuroase. Cea mai gustată de audiență este când Dovile și mama ei merg să cumpere o cruce și cer să fie dată jos figurina aurie care îl închipuie pe Iisus Hristos. Vânzătoarea răspunde cu nonșalanță "Desigur, îl putem da jos pe acrobat". Altă întâmplare hilară are loc când tânăra discută cu șoferul unui microbuz despre transport, iar el exclamă exasperat "Da, domnișoară, patru ore dus, patru ore întors, încă două ore, faceți socoteala... opt ore". Însă cea care le întrece pe toate este când realizează, chiar după înmormântare, că a uitat-o pe bunica ei invalidă acasă și este nevoită să îi arate poze cu florile și mormântul - spectatorii chiar au vrut să afle, la sesiunea de întrebări de după proiecție, dacă peripeția este adevărată sau nu. În ciuda acestor evenimente comice (pentru spectatori), Dovile continuă să afișeze o expresie impasibilă.
Feature Film About Life / O ficțiune despre viață este atent construit și din punct de vedere tehnic. Scenele ficționale sunt intercalate cu imagini din arhiva personală a regizoarei, pentru a aduce un plus de subiectivitate poveștii și pentru a conecta trecutul de prezent. Câteva prim-planuri cu oameni diverși de la aniversarea mamei ei, din 11 decembrie - cineva din sală chiar a observat repetiția acestei date și a întrebat-o dacă este vreo zi specială -, trasează o paralelă cu cele din debutul filmului, din club, iar Sarutyte afirmă că îi place perspectiva aceasta de Animal Planet, de observare a individului uman în "mediul lui natural". Planurile generale memorabile sunt utilizate, după spusele regizoarei, pentru a face personajul lui Dovile să pară la fel de mic ca restul oamenilor, fiindcă drama ei, deși uriașă dintr-o perspectivă subiectivă, nu este decât o piesă dintr-un puzzle la scara universului. Cromatica filmului este multicoloră în debut, arătând Parisul în toată splendoarea sa, însă culorile pălesc odată cu moartea tatălui ei, se tranformă în nuanțe de gri. În ce privește coloana sonoră, melodia leitmotiv este Judgement Day a formației Stealth, cu un subînțeles destul de transparent. Pentru fiecare vine ziua judecății.
Interesant este cum toată responsabilitatea funeraliilor este pasată de la mamă către fiică, un fel de pedeapsă indirectă a universului pentru că aceasta din urmă nu s-a ținut mai aproape de tatăl ei - despre care se menționează vag că ar fi murit din cauză că ficatul lui era distrus de la alcool, dar și din cauza singurătății. Într-o simetrie melancolică incipit-final, Dovile intră în posesia telefonului răposatului - al cărui nume am aflat după proiecție că este Robertas - și se apelează singură, parcă vrând să dea timpul înapoi. Dar nici de data aceasta nu răspunde, înțelegând că unele decizii nu pot fi schimbate. Pentru unele probleme nu există soluții. Moartea este una dintre ele. Și în acest caz nu putem decât să celebrăm memoria decedatului cât de frumos putem. Și eventual cu o expoziție de fotografie. Așa cum face personajul-Dovile. Sau cu un lungmetraj de ficțiune. Așa cum face regizoarea-Dovile.
Descarcă catalogul aperiTIFF 2022 aici.