Livia Stan, spectator avizat de teatru, vorbește despre câteva lucruri de avut în vedere de către viitorul manager al TNB, în textul de mai jos.
Așteptăm și alte păreri (din cât mai multe direcții) la [email protected]. (LiterNet)
*
M-a întrebat Răzvan Penescu (LiterNet) ce așteptări am eu de la un nou manager al Teatrului Național București, ce ar trebui el să prezinte în Planul de management și ce ar trebui să facă concret după ce va câștiga prin concurs acest post. "Pe 18 iulie 2022 este termenul limită pentru depunerea dosarelor la Concursul pentru postul de manager general al TNB. Am întrebat specialiștii până acum. Spune și tu, ca simplu spectator, ce crezi că trebuie să conțină "dosarul cu șină" pentru acest concurs, cum trebuie să arate noul TNB."Da, sunt un simplu spectator, prea puțin specialist, prea mult împătimit de teatru și lumea lui. Eu sunt cea care urmărește avid toate anunțurile privind noi premiere, își ia bilet, un prieten, poate doi, se așază cu emoție în sală și așteaptă să fie provocat, să testeze dimensiuni și limite noi, să se emoționeze, să se redescopere.
Ce mi-aș dori eu de la noul manager al Teatrului Național București? Să mă cunoască, pe mine și pe cei mulți ca mine, comunitatea din care facem parte, timpul în care trăim.
Teatrul nu trebuie să fie despre orgoliile creatorilor, despre "marii artiști", despre montări grandioase care să acomodeze toți actorii angajați și care, doar câteodată, să mai și intrige pentru că, nu-i așa, doi-trei spectatori care pleacă ultragiați până la pauză și o dispută în spațiul virtual între critici țin loc de reclamă plătită.
Teatrul trebuie să fie în primul rând despre a aduce oamenii împreună, umăr la umăr, respirând același aer într-un spațiu mic / mai mare și (semi)întunecat, lăsând-se voluntar purtați de același gânduri și emoții până la iluminare (enlightenment).
În limba engleză, termenul enlightenment are multiple conotații: educare, învățare, cultivare, instruire, erudiție, civilizație, deschidere la minte. Toate aceste atribute aparțin Teatrului. El poate fi catalizatorul unei societăți dezbinate în care artele sunt din ce în ce mai mult aruncate în derizoriu, în ridicol.
Teatrul poate ajuta la promovarea discursului social, a dialogului și a potențialelor schimbări sociale. Teatrul obligă comunitatea să se privească în oglindă, să se studieze atent și să asculte opiniile tuturor. Teatrul poate oferi soluții. Teatrul ne vindecă de singurătate, ne învață ce e empatia și toleranța făcându-ne părtași egali la aceleași experiențe senzoriale multiple. Teatrul alfabetizează, educă, dezvoltă inteligența emoțională și gândirea creativă la orice vârstă. Teatrul poate schimba lumea și transforma oamenii.
Pentru a ajunge să servească tuturor acestor roluri, managerul de teatru trebuie să fie cât se poate de pragmatic.
Și, bineînțeles, îi este necesar un mix de aptitudini și competențe specifice: cultură, erudiție și cunoștințe de specialitate solide, sensibilitate artistică, versatilitate și deschidere la dialog. Totodată, nu trebuie să îi lipsească tehnicile de leadership, minime cunoștințe legale, economice, administrative și abilități politice - imixtiunea politică fiind fără echivoc, din păcate. Trebuie să știe cum să gestioneze personalități puternice și imprevizibile, să ia decizii tranșante și să le comunice de o manieră convingătoare intern și extern. Adică, mai pe șleau, să navigheze printre interesele diferitelor grupuri profesionale cu care trebuie să colaboreze: actori (angajați sau colaboratori), regizori, scenografi, personal tehnic, administrativ etc. Și, nu în ultimul rând, va trebui să găsească echilibrul între bugetul alocat și calitatea producțiilor realizate.
Dar, peste toate, managerul de teatru trebuie să își asculte și să își înțeleagă publicul. Trebuie să iasă din birou și să dedice timp cunoașterii comunității.
Totodată, managerul de teatru trebuie să se adapteze timpului său. Trăim în vremuri extrem de complicate, cu multiple provocări sociale (ex: migrația, multietnicitate, rasismul și discriminarea de gen), geopolitice (ex: conflicte militare, pericolul naționalismului) și economice (ex: globalizarea, crizele financiare, volatilitatea prețurilor).
Societatea contemporană este într-o permanentă transformare, estetica se diversifică, gusturile se schimbă cu o viteză considerabilă. Teatrul trebuie să se adapteze.
O cale este cu siguranță utilizarea noilor tehnologii pentru a penetra cele mai profunde straturi ale minții umane dar și pentru a propaga pe scară mult mai largă mesajele și creațiile sale.
Generațiile tinere nu se regăsesc în cele mai multe dintre producțiile actuale ale Teatrului Național. La fel, sunt categorii sociale întregi care nu au avut niciodată o interacțiune cu teatrul. Aceste aspecte trebuie cu siguranță avute în vedere de noul manager la adaptarea programului artistic și a tehnicilor de comunicare sau de vânzare a biletelor.
Nu în ultimul rând, rolul politicilor publice în domeniul cultural și modelul de guvernanță nu trebuie uitate. Sau mai bine spus, lipsa totală a acestora. Teatrul Național București este totuși o instituție publică susținută din bani de la buget. Și supusă regulilor administrației publice, dar și ingerințelor politice. Alocările bugetare generoase nu pot fi însă, prin ele însele, izvorul calității artistice și garanția succesului de public și al criticilor elogioase.
Așa că, domnule viitor manager, un ultim sfat, nu-ți vinde libertatea artistică pe doi arginți politicienilor efemeri, oricâtă bună-credință ar invoca aceștia.
*
Așteptăm și alte păreri (din cât mai multe direcții) la [email protected].