iulie 2022
Concursul de proiecte de management TNB, 2022
Context
Conform site-ului Ministerului Culturii, 5 dosare de concurs depuse pentru concursul de proiecte de management organizat pentru ocuparea funcției de manager al TNB au fost declarate admise. Potrivit surselor culturaladuba.ro, 4 dintre cei 5 candidați ar fi: directoarea Naționalului timișorean, Ada Lupu Hausvater, rectorul UNATC, Liviu Lucaci, actualul director interimar TNB, Mircea Rusu, și fostul director al Teatrului Excelsior, Adrian Găzdaru. În privința celui de-al 5-lea candidat, sunt vehiculate mai multe nume, de foști ori actuali directori de teatre de stat sau particulare.

Conform calendarului anunțat de Minister, pe 3 și 4 august 2022 va avea loc a două etapă a concursului, "susținerea proiectelor de management în cadrul interviului", urmând ca, pe 5 august 2022, Ministerul să anunțe câștigătoarea / câștigătorul. Luând în considerare și potențiale contestații (ce pot viza doar forma organizării concursului, nu și fondul), se poate estima că, spre sfârșitul săptămânii următoare, vom cunoaște numele noii directoare / noului director al TNB.

De-a lungul ultimelor săptămâni, LiterNet v-a oferit un excelent platouaș de opinii, păreri și soluții privind profilul și programul viitorului director TNB. Miruna Runcan, Mihai Călin, Cristina Calangiu, Andrei Șerban, Cristina Modreanu, Marian Popescu, Livia Stan, Gina Șerbănescu, Ovidiu Mihăiță și Ada Galeș (ordinea cronologică a publicării textelor) au produs 10 texte pline de substanță, idei și umor pe care vă invit să le parcurgeți întru informare, delectare și aprovizionare cu consistente porții de încredere.

În ce mă privește, îmi permit să exprim o speranță. Nu atât teatrală (viitoarea directoare / viitorul director trebuie că este conștient(ă) cât e de muncă pentru a ridica TNB-ul acolo unde n-a mai fost de vreo 3 decenii), cât, mai degrabă, civic-geografică.

De-a lungul deceniilor mai mult sau mai puțin medicale, oamenii și-au dat întâlnire la ceasul de la Universitate. Pe 21 decembrie '89 și în nopțile și zilele ce au urmat, baricada de la Inter, trotuarul din fața Sălii Dalles, parcarea subterană și pasajul pietonal din proximitatea stației de metrou de sub intersecție au fost locuri pline de evenimente și semnificații. Câteva luni mai târziu, Piața Universității a intrat în istoria politică și socială a țării. La începutul anilor '90, Lăptăria și Motoarele erau locurile de unde începea sau unde se sfârșea orice noapte a boemei. Fântâna de la Universitate are, la rându-i, locul său în istoria orașului și a cinema-ului local (o fată a fost cândva cea mai fericită din lume).

Cu excepția situațiilor când aveați bilete la teatru, de câte ori v-ați dat întâlnire în față la TNB? De câte ori ați stat de povești pe treptele din fața Sălii Mari ori ați butonat vreun telefon prin dreptul uriașei fațade a Naționalului? Câte cărți ați răsfoit în librăria deschisă în interior pe vremea mandatului lui Ion Caramitru? Câte fotografii ați făcut cu / dinspre / în jurul edificiului amplasat într-o zonă atât de importantă a orașului? Câtă vreme ați pierdut în zona din spatele Teatrului, dinspre Arghezi?

TNB n-are doar o problemă de relevanță culturală, ci și una de așezare în patrimoniul sentimental al orașului. Nu prea se leagă nimic important de clădirea sa, de spațiul din imediata sa vecinătate. Poate statura-i prea impunătoare? Poate lipsa oricărei viziuni urbanistice în ce privește trotuarele, străzile, parcările din jur (de pildă, cum ar fi un spațiu gen piațetă în zona dintre Sala Studio și Intercontinental, eventual animată și de mici spectacole de stradă realizate chiar de oamenii TNB)? Poate incapacitatea portofoliului de spectacole de a atrage constant tineri care să împrumute locului câte ceva din spiritul lor? Ori poate cine știe ce alt motiv a condus la această tristă realitate.

Anul 2021 ni l-a luat pe Voicu Rădescu. În afara orelor de spectacol ori de concert, de câte ori ați fost fericiți la Green?

1 comentariu

  • Edificiul
    Barbu Brailoiu, 26.07.2022, 11:42

    Aceast formă „neobișnuită” pornește, sub qaspect simbolic, de la celebra pălărie a lui Caragiale. Nici lui Ceaușescu nu i-a plăcut și a profitat de ocazie (un incendiu de interior care a distrus sălile și aparatura scenică) pentru a-l modifica, îmbrăcându-i exteriorul în acea mega-marchiză din beton, cu geamuri de sticlă. Revenirea la vechiul aspect mi se pare a fi o victorie, indiferent de gusturile unora și altora.

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus