Teatrul tineretului la Teatrul Tineretului - Babel 11:4 sau Totul a început la Festivalul de Teatru Piatra Neamț, 2022

Enoch Darli a debutat în 2013 cu textul Frilensăr. În următorii ani, Frilensăr a devenit (și continuă să fie) numele trupei independente care a produs, înscenat (regie colectivă) și jucat textul din 2013. Între timp, s-a născut și platforma independentă Frilensăr (care include trupa omonimă și alte două componente), dar asta e deja altă poveste.

În 2022, Enoch Darli a ieșit din nou la lumină. De data asta cu Babel 11:4 sau Totul a început, pus în scenă la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț de Daniel Chirilă. Premiera s-a întâmplat în mai, Festivalul de Teatru Piatra Neamț (FTPN 2022) a găzduit prima reprezentație din toamna lui 2022.

Enoch Darli e Daniel Chirilă. Sau, dacă vreți, Daniel Ch & O e Enoch Darli. Chirilă e unul dintre cei mai polivalenți, energici, inventivi și interesanți oameni din teatrul românesc actual. Dramaturg, regizor, creator de coloane sonore și, din ce în ce mai rar, actor, bașca animator și coordonator (unul dintre) de trupe tinere & independente de tipul Frilensăr (profesioniști) și CEVA (Centrul Educațional de Arte Performative - dedicat liceenilor din Târgu Neamț și din satele din jur). N-o să găsiți / citiți / auziți prea multe despre el în presa culturală (inclusiv cea online) pentru că nu posedă atributele necesare intrării pe sub pielea distinșilor critici locali. Nu-i nimic, e suficient de prizat de tinerii Neamțului și de spectatorii Frilensăr, încât să nu sufere prea tare din pricina celor descrise în fraza anterioară.

De pildă, Babel 11:4 sau Totul a început, spectacol complicat, oarecum ciudat, nu din cale-afară de atrăgător, la prima vedere, a lăsat rece partea de public cu studii universitare de specialitate, dar a dat pe spate câteva duzini de liceeni care s-au întrecut în speculații, întrebări, ipoteze la Q&A post-reprezentație și la discuțiile mai mult sau mai puțin formale din interiorul și din afara Teatrului Tineretului. Las aici câteva prenume de june și juni care au văzut deja spectacolul de câteva ori și ale căror idei pe marginea sa am avut imensa bucurie să le ascult în primul weekend al FTPN 2022: Ana, Anastasia, Ioana, Carla, David, din nou Anastasia, Iustin, Petru.

***
Totul a început când cei 16 actori din Babel 11:4 sau Totul a început s-au întâlnit cu Daniel Chirilă în Sala Rotondă a TT și au început să schițeze textul. Mai o idee, mai o întâmplare personală, mai un exercițiu de improvizație și un altul de imaginație, ușor-ușor s-a adunat marfă multă. Ioana Marchidan (coregrafie), Marius Corugă (pregătire cor - ce faimoasă bucată din istoria rock-ului e interpretată de cei 16 în scena finală a spectacolului, în versiune fără versuri, rămâne un mister pe care fiecare dintre viitorii spectatori va avea plăcerea să-l dezlege pe cont propriu), Tiberiu Enache (instalație video), Dragoș Popa (univers sonor), Costi Baciu (lighting design) și Sabina Veșteman (scenografie) s-au alăturat echipei și au început să construiască.

La capătul efortului lor, se află un spectacol cu teatru, dans, muzică live, muzică pre-înregistrată, desenat cu cretă, proiecții video, filmări video live, montaj video live (Alexandru Oancea). De vorbit, se vorbește în română sau în franceză (nu întotdeauna cu supratitrări). Uneori, se vorbește prea încet sau pe prea multe voci pentru ca publicul să audă / înțeleagă ceva. Ce spectacol să fie ăsta?

De început, treaba începe în foaier, unde Anna Rivera (13 ani) cântă la pianină și apoi susține monologul inaugural. În franceză. Pornind de la Nietzsche și continuând cu multe interogații de sorginte filozofică. Apoi, spectatorii sunt invitați să-și ocupe locurile în sală. Și să aștepte în ceva ce se va dovedi a fi sala de așteptare a unei maternități. Spațiul scenic se va popula degrabă, pe măsură ce personajele vor veni / urca pe scena care de unde va fi fost la momentul convocării.

Când, în sfârșit, se vor fi adunat, vor începe să vorbească. Unii vor fi așezați cu spatele la sală. Alții vor rosti prea încet. Va fi rost de întreruperi. De reluări. De replici inaudibile. De replici suprapuse. Ce să auzi, mai întâi?

Treptat, Iulia-Paula Niculescu și Florin Hrițcu vor începe să filmeze. Pe rând, imaginile filmate de ea și imaginile filmate de el vor fi proiectate pe cele două imense ecrane TV plasate pe scenă. Unii dintre actori vor scrie pe tabla din spatele spațiului de joc. Ce să privești mai întâi?

Într-o anumită secvență, Paula și Florin vor dansa unul cu altul în timp ce se vor filma unul pe altul. Orice ai privi, pierzi ceva. Orice ai privi, câștigi altceva.

Înscenarea dificultății de a auzi, de a vedea, de a înțelege, de a cuprinde totul plasează stilistica regizorală a lui Chirilă în descendența Noului Val cinematografic mioritic. Idem, plasarea în brațele / responsabilitatea fiecărui spectator a decupajului / montajului propriu și personal. Nu ni se dă nimic mură în gură, nu există o unică receptare a spectacolului, nu există un gând precis și unitar al artistului creator care se cuvine transmis întocmai publicului receptor. Există o viață, un spațiu și un timp (în afara teatrului) și există o echipă de artiști care încearcă să producă o întâmplare (în interiorul teatrului) prin care să semnalizeze spectatorilor că sunt la fel de pierduți, de confuzi, de nesiguri în existența cotidiană ca și ei.

Deși la origine au existat baze precise (patru familii, două nașteri, dintre care una cu tată incert), firele narative sunt în chip voluntar amestecate, diluate, șterse pe măsură ce spectacolul avansează. Dacă ești onest cu tine însuți, poți să încerci să înțelegi, poți să trăiești cu senzația că înțelegi multe pentru ca, oleacă mai târziu, să poți să admiți că n-ai înțeles ce trebuia sau că n-ai înțeles nimic. Și-n teatru, ca-n viață.

****
Alături de Anna Rivera, Iulia-Paula Niculescu și Florin Hrițcu, Cătălina Bălălău, Emanuel Becheru, Daniel Beșleagă, Nora Covali, Cătălina Eșanu, Valentin Florea, Corina Grigoraș, Dan Grigoraș, Gina Gulai, Ecaterina Hâțu, Maria Hibovski, Dragoș Ionescu, Andrei Merchea-Zapotoțki și Rareș Pîrlog funcționează remarcabil atât ca trupă, cât și ca sumă de individualități. Calitățile lor teatrale sunt deja bine cunoscute celor care au avut curiozitatea (și marea plăcere) de a urmări traseul TT din ultimii ani. Calităților lor cinematografice (nu uitați, Paula și Florin filmează non-stop și imaginile sunt redate pe ecrane, un spectator de Babel 11:4 sau Totul a început poate, la limită, să spună că a fost la cinema, nu la teatru) se revelează acum (prea puțini dintre membrii trupei din Piatra Neamț au făcut film până acum).

Lângă trupă, publicul său tânăr. Pofta de teatru a celor amintiți mai sus și a altora de vârsta lor (există adolescenți din Piatra Neamț care au văzut Babel 11:4 sau Totul a început, Oau sau VA URMA. Pe Planeta Oglindă - ca să ne limităm la câteva dintre cele mai recente premiere - de 5, 6 sau 7 ori!) și capacitatea spectacolului lui Daniel Chirilă de a naște o multitudine inepuizabilă de piste (desigur, false) e o întâlnire cum nu se poate mai mișto.

Apropo, la Babel 11:4 sau Totul a început unii dintre adolescenți au venit a doua oară pentru că la prima vizionare n-au priceput nimic și asta i-a enervat suficient de tare încât să încerce one more time. Și a doua oară au început să prindă câte ceva. Și a treia oară au început să piardă câte ceva din ce prinseseră a doua oară și să prindă câte altceva. Și așa mai departe.

Căci al lor e TT-ul, și FTPN-ul, și viitorul unei lumi ale cărei înțelesuri se vor cere mereu și mereu interogate, și înțelese, și apoi neînțelese, și apoi iar interogate, și iar înțelese, și iar neînțelese, și apoi iar...