septembrie 2022
Festivalul Internațional de Teatru și Arte Performative, Brăila, 2022
Sala "Bujor Măcrin" din impresionanta clădire a Teatrului "Maria Filotti" din Brăila, amenajată tip studio, te întâmpină cu un aranjament scenic surprinzător. Am intrat pentru a urmări un spectacol montat de Silviu Debu (regizor și traducător) după piesa publicată de David Mamet în 1976 American Buffalo. Un decor atât de încărcat, acoperind mai tot spațiul de joc, burdușit cu rafturi și obiecte de tot felul, conceput de Ioana Pasha, n-am mai văzut în ultimii treizeci de ani pe vreo scenă din România! Până la începerea spectacolului nu prididești a te delecta vizual cu piesele îngrămădite în micul magazin de vechituri al lui Don Dubrow, situat într-un cartier mărginaș.

Ați ghicit! Personajele sunt chiar niște marginali, inși dubioși de la periferia societății care-și duc viața de azi pe mâine prin baruri insalubre, jucători de poker împătimiți, cartofori fără scrupule, care pun din când în când de un furtișag sau de o spargere mai acătării. Prima impresie-surpriză e acaparată de această imagine-prag a magazinului de vechituri, veritabilă și pestriță, prăfuită colecție vintage. Cărți vechi pe rafturi prăfoase, haine pe umerașe, un acordeon, un tonomat, rachete de tenis, bâte de baseball, toate aranjate într-o ordine aproximativă, așa cum a permis spațiul. Nu știu de unde a reușit să adune atâta bogăție de piese interesante și misterioase Ioana Pasha. Un deliciu în sine! Pe un stâlp central atârnă emblematicul cap al bivolului / bizonului american, (buffalo), un fel de cap de bour moldovenesc, ce inscripționează valoarea pecuniară a monedei în jurul căreia se structurează subiectul piesei.

A doua surpriză e dată de limbajul licențios al personajelor, motivat automat prin structura personajelor recrutate din tagma răufăcătorilor. Piesa a fost considerată la acea vreme (1976) o revoluție în teatrul american prin promovarea limbajului licențios. De aceea, firesc, în spectacolul brăilean există interdicție de vârstă pentru spectatori. Interzis celor sub 16 ani. Deși azi, chiar tinerii de și sub această vârstă sunt cu organele sexuale în gură peste tot în locuri publice, pe stradă, în baruri, în autobuz. Așadar sunt două șocuri majore pentru spectatorul neavizat, conservator: unul blând învăluitor, static masiv (vizual), celălalt ascuțit agresiv (acustic-lingvistic). Regizorul Silviu Debu are abilitatea de a le prezenta pe amândouă cu mult firesc, astfel că publicul se acomodează treptat cu formula și se lasă antrenat în rețeaua de replici.

Pentru o monedă de 5 cenți din cupru-nichel cu un cap de buffalo reliefat, Don Dubrow, vânzătorul, primește de la un client 90 de dolari, dar e convins că bănuțul merită mult mai mult și presupune că acesta are acasă o întreagă colecție. Împreună cu Bob, cam tâmpițel de felul lui, se hotărăște să-l atace pe cumpărător. Dar intervine Walter Cole zis Teach, care-i propune să-l înlăture pe Bob din "afacere". Intriga se rotește în jurul acestui miraj numismatic așa cum se învârte câinele ca să-și prindă coada. Discuțiile se încing și se întind, planificările și precauțiile excesive sunt în măsură să prefigureze nereușita acțiunii.

Spectacolul prilejuiește interpreților șanse minunate de afirmare a talentului lor. Perciunați vizibil și cu pantaloni evazați (mai puțin Bob), actorii evoluează cu dezinvoltură și minuțiozitate, reușind să mențină o tensiune a acțiunii până spre final. Liviu Pintileasa construiește un Don Dubrow credibil, proprietar de magazin preocupat să câștige, având și o latura umană pe direcția întrajutorării lui Bob, copil sărman pripășit prin magazinul său. E un tip sec, uscat și meticulos în tot ce face. Numismatica îl atrage prin prisma profitului și pentru asta se documentează asiduu, informându-se dintr-un masiv dicționar de profil. Dar cel care îi vine în ajutor cu logica lui este Walter Cole zis Teach pentru că vorbește ca din carte, are idei, bravează cu nerușinare, desconsideră pe fiecare folosind un limbaj abject. Emilian Oprea abordează personajul cu dezinvoltură și farmec discursiv. E flexibil în mișcări și agitat tot timpul, se impune prin limbuție și curaj nemăsurat în toate, îi place riscul și savurează sadic plăcerea riscului. Se arată neîndurător când e vorba să-l elimine pe Bob din competiție. Adrian Ștefan în Bob sau Boby devine cel mai simpatic personaj. E un copil naiv, cam prostovan, care ascunde în el șiretlicuri, căci viața l-a învățat cum să dea din urechi pentru a supraviețui marginal. Actorul reușește să redea comic stările de crispare și teamă ale personajului, ceea ce îl face îndrăgit încă din prima scenă când, neîndemânatic, folosește tubul aspirant desprins de aspirator. Un nătâng amuzant, cu ochii inocenți larg deschiși țintind în vid ca prototipul personajului interpretat odinioară de comedianul englez Norman Wisdom în filmele sale.

Piesa lui David Mamet a cunoscut multiple montări pe scenele americane din Chicago până pe Broadway sau pe Off-Broadway, din distribuție făcând parte, la un moment dat Al Pacino în rolul lui Don Dubrow sau Robert Duvall și James Hayden. Ecranizarea din 1996 l-a avut ca interpret al lui Teach pe Dustin Hoffman. La Brăila spectacolul se joacă în registru mai puțin de comic noir, cum se spune, cât de un realism dur.



0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus