Având o construcție circulară, cele două documentare se remarcă printr-o sensibilitate resimțită la nivelul fiecărui cadru. Bazat pe biografia propriei familii, My Father and I povestește relația dintre Nick și tatăl sau, Maurice Broomfield. Bună la început, urmată de o perioadă cu sincope, nelipsită de critici la adresa esteticii și a felului în care lucrează Nick, legătura dintre tată și fiu este dezvăluită atât prin cadre care surprind familia Broomfield în anumite momente din viața lor, cât și prin fotografiile industriale ale lui Maurice. Documentarul este o laudatio pe care Nick Broomfield o face tatălui său printr-o narațiune fotografică, necronologică, dublată de vocea regizorală a unui fiu care, odată cu înaintarea în vârstă își regândește relația cu tatăl. Dramatismul fotografiilor prin care Maurice Broomfield ilustrează Anglia post-industrială, de după al Doilea Război Mondial, este secondat de umanism și realism. Frumosul poate fi găsit în orice, iar Maurice Broomfield o dovedește, făcând din fabricile și uzinele care ofereau majoritatea locurilor de muncă în Anglia, punctul emergent al sublimului industrial. Discursul fotografic reliefează romantismul creativ al spațiului industrial pe care Maurice îl aduce în prim-planul creațiilor sale. Un punct central al documentarului este relația cu mama, neacceptată de familia lui Maurice, lucru resimțit pe mai multe paliere în dinamica familiei. Provenită dintr-o familie de evrei care au reușit să fugă din Cehoslovacia, Sonia Lagusova, pentru a cărei validare Nick și Maurice par să intre într-o competiție tacită, nu își va ierta niciodată socrii.
Adept al unui discurs de stânga, susținut și de moștenirea ideologică primită de la bunicul din partea mamei, Nick crește și se dezvoltă într-o cu totul altă clasă socială decât cea din care provine Maurice. În ciuda conflictelor și a diferențelor de opinie, regizorul privește apreciativ și nostalgic, nu doar munca de o viață a tatălui său, ci și dragostea pentru tot ce îl înconjoară manifestată de acesta. Fără a pica în păcatul sentimentalismului, Nick Broomfield reușește să facă din acest documentar, care pe alocuri te duce cu gândul înspre Sebastião Salgado și Wim Wenders, o trecere în revistă a ceea ce a însemnat Maurice Broomfield la nivel artistic si familial.
Marianne and Leonard completează mini-retrospectiva Broomfield de la Astra Film Festival 2022 (care mai conține un masterclass moderat de Liviu Tipuriță și un al treilea documentar - Tales of the Grim Sleeper) cu povestea de dragoste dintre Marianne Ihlen și Leonard Cohen, poveste care începe în anii '60, în Grecia, pe insula Hydra. Contextul social este cel a LSD-ului, al speed-ului și acid-ului, al revoluției sexuale și al călătoriilor spirituale menite descoperirii de sine. Extrem de fotografic, documentarul urmărește să reliefeze experiențele prin care cei doi au trecut, împreună și individual. Făcând apel la tehnica interviului, Nick Broomfield folosește mărturiile celor care i-au cunoscut, pentru o descriere cât mai completă și mai complexă a cuplului Marianne și Leonard. Întâlnirea dintre cei doi are loc într-o perioadă în care, tineri fiind, sunt lipsiți de încredere în sine, o perioadă în care Leonard încă nu începuse să cânte, iar romanul său Beautiful Losers nu se bucura de aprecierile criticilor. În ce o privește pe Marianne, aceasta avea un fiu și era nefericită într-o căsnicie cu un soț agresiv. Dacă la începutul poveștii de iubire, nevoia de a fi văzută și de a fi iubită îi este satisfăcută lui Marianne, în timp își dă seama că egoismul bărbatului care încearcă să se salveze evadând din relațiile cu cei dragi devine cancerigen. În ciuda separării iminente, prezența fiecăruia rămâne o constantă în viața celuilalt până în momentul morții lor. Frumusețea nordică a muzei care l-a inspirat pe Cohen în scrierea clasicului de acum So Long, Marianne! (și nu numai) este unul dintre aspectele pe care Broomfield se concentrează de-a lungul documentarului, fie prin intermediul fotografiilor alb-negru, fie prin cadre filmate în Grecia sau în timpul întâlnirilor cu Marianne în Anglia.
Afemeiat, depresiv, conștient de propriile tare, Cohen oscilează între experiențele sexuale, dublate de consumul de droguri, și cele spirituale. Ajunsă la pragul maturității emoționale și dându-și seama de nevoia unei separări definitive, Marianne se reîntoarce în Norvegia unde își reface viața. Un documentar cu un caracter confesiv, Marianne & Leonard merită văzut nu doar pentru frumusețea cinematografică și coloana sonoră inconfundabilă, ci și pentru felul în care regizorul reușește să traducă fragilitatea umană într-o manieră realistă.