În ciuda finanțării precare de care se bucură și a dezamăgirilor constante cauzate de pierderea aproape fiecărui meci, Nelu, antrenorul echipei Vulturilor, nu cedează. Soția lui îl încurajează de asemenea să renunțe la poziția pe care o are, însă munca depusă îi oferă un scop. Cu un umor tipic ardelenesc, el își încurajează sportivii să joace fotbal de plăcere, nu pentru titluri și glorie, în același timp îngrijindu-se de animalele și pământurile pe care le deține.
În tabloul idilic al mediului rural din România, imaginile de la meciuri, alternate cu momente din viața de zi cu zi a protagonistului, conturează un personaj complex și complet, de un optimism desăvârșit. Un personaj a cărui personalitate calmă și relaxată se reflectă și în relațiile de familie. Nelu ia lucrurile așa cum vin. Nu face doar "haz de necaz", ci și luptă pentru a crea condiții optime pentru echipa pe care o coordonează. Părerile din exterior ar putea să îl pună la pământ, dar dacă le aude, nu le oferă importanță.
Acest tip de încăpățânare sănătoasă va fi în cele din urmă răsplătită. Primul meci internațional al Vulturilor, alături de experiența excursiei în Slovacia, are puterea să schimbe definitiv moralul întregii echipe. Ultimul cadru al documentarului, simetric cu cel de debut, relevă evoluția printr-o ustensilă modernă de trasat linii pe teren. Un pas mic pentru omenire, un pas mare pentru Vulturii din Țaga.