Match Point e primul film al lui Allen care vine pe ecranele noastre de la The Curse of Jade Scorpio încoace. L-am aşteptat cu scepticism, pentru că de mult am obosit să văd acelaşi filmuleţ anual W.A. Acesta a fost prezentat în premieră anul trecut, la Cannes, în afara competiţiei. Dacă ar fi fost în competiţie, ar fi luat premiu.
Dacă nu ar fi fost numele lui Allen pe generic, s-ar fi putut zice că e un Chabrol englezesc. De la început, în meciul de tenis în care camera urmăreşte mingile stânga-dreapta,, am realizat că nici un film de Woody Allen nu a fost filmat aşa. Şi nu e nimic comic în film, ajută mai ales absenţa lui Allen ca actor. E primul film făcut de W.A. în «exil», la Londra. Producătorii englezi nu i-au cerut socoteală cu nimic, i-au dat bani şi Woody a făcut ce a vrut. Ultimele sale filme au fost eşecuri totale de public şi critică în America, aşa că Allen a plecat la plimbare în Europa. De la Match Point a mai făcut un film în Anglia, acum face altul în Franţa, apoi va merge în Spania. Europenii şi mai ales francezii îl preţuiesc altfel pe intelectualul jazzman new-yorkez care s-a aventurat la bătrâneţe să părăsească mult iubitul său Manhattan. Poate că după 11 septembrie 2001 şi perspectiva lui Allen s-a schimbat. Match Point e un film întunecat, sumbru, acid şi sarcastic. Realism şi naturalism, fără pic de comedie, un caz clinic, tratat sec. O poveste de parvenitism şi iubire, care duce la crimă, cu pasaje de Dostoievski, Chabrol şi Hitchcock.
Jonthan Rhys Meyers e un tânăr care vrea să parvină în societatea engleză. Game. Drumul i se deschide atunci când o cucereşte pe sora partenerului său de tenis şi se însoară cu ea. Set. Dar se îndrăgosteşte fatal de frumoasa Scarlett Johansson care îi stă în drum. Match. Ce va prima, interesul sau sentimentele? Myers e un Dinu Păturică dublat de un tenebros Ripley din romanele Patriciei Highsmith. Scarlett Johansson, superbă, senzuală, e un personaj din Maupassant combinat cu Anna Karenina. O scenă de pasiune, pe cîmp, în ploaie e adevărata minge de meci, care se va termina cu o dublă crimă. Allen, pe vremuri un romantic aiurit, devine un inchizitor al moravurilor unei societăţi nemiloase, cu criminali în costume la patru ace, sufletul mohorât şi împietrit. Englezii s-au cam supărat că Woody nu a făcut o comedie romantică despre ceaţă şi umbrele londoneze, ci un thriller rece şi cinic. Poate că asta e accepţia lui de umor englezesc. Şi de sporturi periculoase care păreau inocente pe vremea lui Annie Hall. C-aşa e-n tenis!