Chris Wilton este un jucător irlandez de tenis care, după ce realizează că nu prea are şanse în circuitul profesionist, se retrage într-un club londonez, ca antrenor. Printre clienţi se numără multe feţe spălate, astfel încât clubul se dovedeşte un paradis al ariviştilor. Chris (interpretat de Jonathan Rhys Meyers) îl întâlneşte pe bogatul Tom Hewett (Matthew Goode), care îl invită la operă, apoi la masă, la conacul de week-end al familiei Hewett. Sora lui Tom, Chole (Emily Mortimer) pune ochii pe Chris, şi drumul acestuia spre bani, siguranţă şi confort e deschis. Numai că viitorul cumnat, Tom, are o logodnică extrem de apetisantă (o americancă, Nola Rice, interpretată de Scarlett Johansson) ai cărei nuri schimbă repede socoteala de acasă a norocosului Chris.
Match Point, cel mai recent film al lui Woody Allen, este, în opinia unui număr considerabil de critici entuziaşti, una dintre capodoperele regizorului american. Filmul, realizat în Marea Britanie, cu o distribuţie preponderent britanică, se bazează pe o reţetă pe care Allen a mai folosit-o şi în trecut. Una dintre poveştile din Delicte şi fărădelegi (Crimes and Misdemeanors,1989), de pildă, urmează acelaşi scenariu, al adulterului pasional care ameninţă o căsnicie confortabilă. Totuşi, foarte puţine elemente indică faptul că Allen s-ar afla pe scaunul regizorului. Match Point are o structură sobră, o croială clasică, o curgere bine controlată şi un scenariu dinamic, plin de surprize. Ariile de operă din Bizet, Rossini sau Verdi, accentele britanice, decorurile luxoase şi atmosfera high class sunt, iarăşi, neobişnuite pentru regizorul al cărui oraş favorit este New York-ul. Personajele, elegante, arătoase şi sigure pe ele, discută banalităţi şi nu-şi pierd vremea cu întrebări filosofice.
Unul dinte puţinele indicii despre direcţia pe care Allen o induce, discret, filmului o oferă Chris Wilton, într-o discuţie de la începutul relaţiei sale cu familia Hewett. "Cel care a zis «prefer să fiu norocos decât să fiu bun» a fost un vizionar. Oamenilor le e de multe ori teamă să admită ce pondere mare o are norocul", spune Chris, care alege un exemplu din cariera sa abia încheiată: "Sunt momente, într-un meci de tenis, când mingea atinge fileul şi, pentru o fracţiune de secundă, rămâne suspendată în aer". Dacă eşti norocos, mingea va trece de fileu, şi vei puncta. Dacă nu, atunci vei pierde. De câteva ori, soarta lui Chris ajunge să depindă, în jocul social al celor bogaţi, de o astfel de minge, fapt care sporeşte tensiunea thriller-ului şi conduce scenariul pe pante imprevizibile.
Toate elementele care construiesc osatura filosofică a filmelor lui Woody Allen - dragostea, moralitatea, norocul, moartea - sunt prezente şi în Match Point, însă nu într-un mod explicit, ci într-unul implicit. Filmul nu se vrea o demonstraţie despre forţa providenţei, nici o lecţie despre minciună sau moralitate. Dimpotrivă, la fel ca în Dostoievski (Crimă şi pedeapsă e un reper la vedere), mesajul este unul general, ilustrând prăpastia dinte controlul amăgitor al raţiunii, pe de o parte, şi frământările haotice ale conştiinţei, de cealaltă parte. Împins la crimă, pentru a-şi păstra banii şi confortul, Chris se justifică, într-o scenă hamletiană, în faţa victimelor sale afirmând că moartea lor a servit unei cauze mai înalte. Între planurile sale şi spasmele conştiinţei vinovate se strecoară hazardul, care n-are nimic în comun cu providenţa şi care soluţionează, în final, intriga în spiritul mingii suspendate pe fileu.
Chris nu este desenat ca un personaj negativ şi, până la urmă, nu are nimic în comun cu arivistul tipic. Se întâmple să se afle la locul potrivit, în momentul potrivit, pentru a fi propulsat în familia Hewett şi pentru a se arunca apoi, cu capul înainte, într-o capcană fără ieşire. Este nevoit să ia decizii extreme, care nu sunt dictate de lăcomie ci, poate, tot de un anumit complex de împrejurări. Celelalte personaje, în afară de Chris şi de Nola, sunt de o indiferenţă perfectă, trăind conform unor rutine care exclud îngrijorările şi hotărârile neplăcute. Chris este văzut de membrii familiei drept un trofeu pe care Chole cea răsfăţată îl merită fără discuţie. Nola, venită să-şi caute norocul în Albion, este o tânără şi atrăgătoare americancă, un pic talentată, rezonabil de pasională şi destul de naivă. Lucrurile îi scapă de sub control atunci când încurcă ordinea priorităţilor cu care a trecut oceanul: o căsătorie avantajoasă şi o ascensiune actoricească rapidă. Renunţând la planurile iniţiale, Nola iese în relief şi demonstrează o viaţă interioară surprinzătoare atunci când se îndrăgosteşte de Chris.
Fără sincopele şi parantezele nevrotice, altfel foarte simpatice, ale filmelor lui Allen, Match Point nu pare produsul unui regizor existenţialist ajuns la zenit. Din contră, el seamănă, mai degrabă, cu debutul unui tânăr lup stăpân pe forţele creaţiei realiste care se aruncă, asemenea lui Chris, cu capul înainte în vâltoarea cinematografiei europene.