1 kilo - 3 euro / 1 kilo - 3 euros, regia Ani Mrelashvili (Germania), e documentarul tipic al
non-întâmplării, în care se pune sub lupă o zi de muncă la oficiul pentru trimis colete. Cu o întindere de 16 minute, bazată pe numere, pe cantități, prețuri, calcule, documentarul vine cu un oarece risc al redundanței. Ne ajută informația primită? Ne face să înțelegem ceva relevant despre noi / despre lume? De al doilea răspuns pare să se ocupe factorul uman care se introduce în proces. Fiecare pachet trimis are povestea lui, fiecare obiect fragil își are conjugată o atitudine a posesorului său. Există grijă. Există dorință de a împărtăși. Sau de niciunele. Există un soi de peliculă fantastică ce se pune ca poleială peste fiecare cutie, după felul în care ea e prețuită de oameni.
Nu vedem foarte multe dintre obiectele din cutii, le aflăm destinațiile și cerințele de grijă. Le aflăm greutatea, dimensiunile. Tot ce poartă asupra aparenței. Reușim să le descoperim indirect și valoarea, prin celelalte forme pe care ni le pune la dispoziție scurtmetrajul. Importanța factorului uman, importanța poveștii, atitudinea.
Cred că despre asta e filmulețul, în cele din urmă, despre a cuantifica ceva necuantificabil. 1 kil - 3 euro. Un kilogram de... poate... De nevoie de a ajunge. De siguranță. De reciprocitate. De dorință de a bucura. De schimbare. De mutare. De a rămâne. De a comunica. De a fi înțeles. De a trata pachetele cu umanitatea cu care sunt ele investite.
