mai 2003
Hours, The
The hours e un film frumos, solid, cu o distribuţie de zile mari, cu o poveste încîlcită (ăsta este poate şi motivul pentru care NU a cîştigat Oscarul), dar închegată, despre trei femei din epoci diferite, ale căror destine se împletesc pe scheletul romanului Virginiei Woolf, Mrs. Dalloway (tre' să-l mai citesc o dată - l-am citit în noaptea dinaintea unui examen de literatură engleză şi n-am decît vagi amintiri despre ce şi cum...). În orice caz, Nicole Kidman, Julianne Moore şi Meryl Streep sînt bestiale: esenţa melancoliei, tristeţii şi depresiei. Iar ca bonus, toate trei au cîte o scenă de sărut mai ... aparte (nu-ţi dezvălui mai multe detalii...). Părerile sînt împărţite: pe unii nu i-a "atins" deloc. La ieşirea din sala, cineva zicea "it felt more like days"...

(Corin Toporaş)

Există filme care te ating, filme care te fac să visezi şi filme care te lovesc direct în plexul solar tăindu-ţi respiraţia şi lăsându-te ca peştele pe uscatul zilei. Această ultimă categorie o primeşti ca pe un dar rar, ca pe o întâlnire unică şi tot ce te înconjoară apare într-o lumină nouă, proaspătă şi crudă. După proiecţia peliculei The Hours (Orele) cu care a început ziua de azi, nimic nu mai putea beneficia de întreaga ta atenţie, căci sufletul şi mintea se reîntorceau la cuvintele filmului, la imaginile apăsătoare ale cotidianului, la muzica învăluitoare ca un pat de alge mişcându-se în curentul râului.

Acest al doilea film al regizorului Stephen Daldry, după Billy Elliot, este rezultatul unei îndelungi munci intelectuale, a unui complicat proces de creaţie reunind, într-un arc deschis în timp, romanul Virginiei Woolf Mrs. Dalloway, romanul inspirat de acesta al lui Michael Cunningham The Hours, publicat în 1998, şi scenariul lui David Hare. The Hours, care i-a adus autorului un premiu Pulitzer pentru Literatură, un premiu PEN/Pulitzer şi a care fost numită "Cea Mai Bună Carte" a anului 1998 de către cinci ziare importante americane, descrie câte o zi decisivă din viaţa a trei femei, aparţinând unor epoci diferite: Virginia Woolf se chinuie, în 1920, într-o suburbie londoneză, să scrie un nou roman, Mrs Dalloway, şi să îşi depăşească depresia, Laura Brown, o casnică trăind în Los Angeles-ul postbelic, care citind romanul Virginiei Woolf este profund afectată şi începe să îşi pună întrebări privind propria-i existenţă, şi Clarissa Vaughan, locuind în New York-ul zilelor noastre, care devine o adevărată Mrs Dalloway în timp ce plănuieşte o petrecere în cinstea prietenului şi fostului ei iubit Richard. Ecranizarea acestei scriituri bazată pe dialogul interior a fost transpusă cu inteligenţă într-un scenariu de către Hare şi adusă pe marele ecran de regizorul Stephen Daldry, însoţită de partitura muzicală creată de Philip Glass.

Distribuţia - extraordinară şi surprinzătoare chiar şi pentru actriţele însăşi, fiecare citind iniţial scenariul cu alt rol în minte, este formată din Nicole Kidman (Virginia Woolf), Julianne Moore (Laura Brown) şi Meryl Streep (Clarissa Vaughan) alături de care mai apar Ed Harris, Claire Danes, Tony Colette, Jeff Daniels - susţine dramatismul peliculei. Continua împletire de planuri, stări, corespondenţe mentale te învăluie, dar ceea ce copleşeşte este continua luare în discuţie a ideii de moarte. Este povestea unei singure zile din viaţa unei femei, un arc reprezentând întreaga ei existenţă.

Daldry spune: În film, personajele noastre se luptă să parcurgă ziua, o zi care le defineşte şi care îi marchează pe cei din jurul lor, iar obiectul luptei lor poate fi făcutul unui tort, scrisul unei cărţi sau organizarea unei petreceri.


(Ada-Maria Ichim, la festivalul de la Berlin)


PS: Citiţi un fragment din cartea ce a stat la baza filmului
Regia: Stephen Daldry Cu: Nicole Kidman, Meryl Streep, Jullianne Moore

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus