Spectacolul adus la Interferențele clujene 2022 de la Teatrul "Kosztolányi Dezső" din Subotica, Serbia, este o dezbatere de mare duritate și imens curaj ce are ca obiectiv confruntarea actuală dintre religia creștină și islamism. Extrem actual, extrem propagandistic, extrem combativ. Uneori și extrem sarcastic în așa măsură de periculos încât te gândești cu groază la cazul Charlie Hebdo, amintit la un moment dat.
Analiza are în vedere tulburările pricinuite de exodul refugiaților din țările arabe, care, conform tradițiilor islamului, se declară dușmani ai creștinilor. Aspectul este al unei Europe răvășite de ideologii, de războaie și de spectrul conviețuirii în aceste condiții de ură mocnită reciprocă. Toleranța este până aici! se accentuează ritos. Gardul ridicat în Ungaria împotriva migranților își justifică din acest punct de vedere eficiența și este comparat cu rezistența ungurilor din secolele trecute, când ei au apărat Europa de invazia turcilor. Sunt luate în discuție etape din istoria comună europeană. Dar în condițiile de azi problema se pune altfel. Migranții nu vin cu sabia în mână ca altădată, ci vin umiliți, sărăciți în urma războaielor interne, apelând la bunătatea creștinească a cărei autoritate tot ei o subminează. Total distopic, spectacolul, conceput ca un semnal de alarmă, aruncă în față aceste adevăruri cu o virulență ieșită din comun. 80% din întreg e mai mult rostire în proză, fără mișcare scenică, a unor spicuiri de tip jurnalier ori considerații personalizate despre comportamentul migranților și doar restul aduce elemente de teatralitate, printre care, cea mai brutală este hăcuirea unui cap de porc. Scenă de măcelărie curată. Din bucățile de carne interzise de islam se înfruptă cei patru interpreți precum niște fiare flămânde. Sunt cerințe firești ale omului prezentate în demonstrativ contrast cu norme religioase rigide. Nu-i vorbă, nici creștinii de azi nu scapă de critici la fel de dure. Slăbirea credinței, dezmățul etc.
Discursul e greu de urmărit, textul e dens, acorii vorbesc repede și fac dovada unui adevărat tur de forță în susținerea replicilor pe un ton ridicat, aspru, imperativ. Mereu în alertă. Mereu ultimativ. Când se alătură coloana sonoră pregătită de Irena Popović Dragović trebuie să-ți astupi urechile. Te simți cutremurat de realitatea faptelor rostogolite spre tine ca argumente irefutabile. Efortul remarcabil al actorilor trebuie aplaudat în primul rând în acest teatru-text de o viguroasă consistență a dezvăluirilor într-un limbaj total neortodox. Ba adesea scabros. Cei care dau glas acestor răutăcioase observații sunt: Borisz Kucsov, Gábor Mészáros, Imre Elek Mikes și Emese Nagyabonyi. Angajați trup și suflet să convingă publicul de realitatea celor semnalate cu atâta îndârjire. Nuditatea din final, ungerea trupurilor cu vopsea albă invită la o tânjită purificare. E o speranță născută din teamă. Nu aceasta e tema actualei ediții a festivalului?