noiembrie 2022
Festivalul Internațional de Teatru Interferențe Cluj, 2022
Plasat în nordul Serbiei, la 10 km de granița cu Ungaria și la 50 de km de Szeged, Subotica are, începând din 1994, un teatru de limbă maghiară: Kosztolányi Dezső Színház. Condus, din 2006, de regizorul și dramaturgul András Urbán, Kosztolányi Dezső produce spectacole bazate pe dramaturgie contemporană, abordând teme relevante și incomode într-o manieră care îl plasează, adesea, în zona teatrului experimental.

În a 4-a zi (20 noiembrie 2022) a celui de-al 8-lea festival internațional de teatru Interferențe, organizat de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj între 17 și 27 noiembrie 2022, trupa din Subotica a prezentat pe scena Sălii Studio două reprezentații cu Az Úr nevében / În numele Domnului, producție cu premiera în iunie 2018, pe un text dramatizat de Kata Gyarmati, în regia și universul vizual ale lui András Urbán, cu Borisz Kucsov, Gábor Mészáros (ambii, membrii permanenți ai trupei), Emese Nagyabonyi și Imre Elek Mikes (colaboratori).

În 2015, peste un milion dintre cetățenii Siriei devastate de un război teribil au emigrat, luând calea Europei. Una dintre consecințele celui mai mare val migrator de pe Bătrânul Continent de după Al Doilea Război Mondial a fost decizia guvernului condus de Vikor Orbán de a construi un gard la granița cu Serbia pentru a opri intrarea emigranților pe teritoriul Ungariei.


Pornind de la aceste evenimente, În numele Domnului antologhează, într-o manieră exhaustivă și tulburătoare, toate stereotipurile pe care apropierea străinilor musulmani le-au născut în mințile înfierbântate ale localnicilor creștini. În același timp, într-un demers ce nu are nimic de-a face cu o artificială căutare a echilibrării balanței doar de dragul de a arăta că și celălalt e rău, spectacolul înscenează locurile comune ale gândirii anchilozate vehiculate în spațiul musulman în raport cu civilizația creștină occidentală.

Vreme de 100 de minute, cei 4 excepționali actori rostesc mii de cuvinte, comit sute de gesturi, șochează prin câteva momente greu de uitat, încercând și reușind să aducă în fața privitorilor cele două părți ale zidului pe care cele două mari religii și civilizații le construiesc întru despărțire, dezbinare, înstrăinare, instigare la ură, violență, moarte.

De o parte, delirul creștin e metaforizat sub forma unui cap de porc afumat, pe care cei 4 actori îl zdrobesc cu toporul, îl rup cu mâinile goale, îl înfulecă hulpav și îl calcă în picioare, în timp ce aruncă imprecații la adresa tradiției anti-porcine a celorlalți. Într-un alt moment, o frază înfiorătoare evocă faptul că avem "lagăre ready-made" pe care, în loc să le operăm ca muzee, mai bine le-am folosi în scopul pentru care au fost construite. De partea cealaltă, un zgomot înfiorător, de o intensitate aproape insuportabilă (muzica și coloana sonoră: Irena Popović Dragović), anunță un atentat.

Ura nu se materializează doar în acte de sălbăticie îndreptate împotriva celui de peste gard / zid, ci și împotriva celui și, mai ales, celei de dincoace de gard / zid. Călcarea în picioare a drepturilor femeii ori copilului, intoleranța religioasă, discriminările de toate felurile sunt regula jocului în societățile care au transformat tradiția, istorică și spirituală, în arme de distrugere în masă.

Rechizitoriul celor de la Kosztolányi Dezső e de o duritate exemplară. Și, în afara demascării demenței la scară mare, civilizațională, el are, pentru publicul de limbă română, o altă miză, nu mai puțină semnificativă. Limbajul istericilor-extremiști maghiari e cvasi-identic cu cel al improbabililor lor frați de arme români. Și unii, și alții evocă vremurile când națiunile în numele cărora nu obosesc să vorbească erau scutul Europei, se băteau cu turcii, apărau creștinătatea de valul necredincioșilor de la Stambul. Și unii, și alții se bat cu minoritățile de orice fel în numele tradiției. Și unii, și alții iau creștinismul drept scop împotriva oricui, chiar și al Papei ori oricărui cleric care încearcă mișcări de apropiere, nu de dezbinare, nu de alinare a suferințelor, nu de adâncire a rănilor.

Tiara papală se îmbibă de izul resturilor de porc afumat și cu toatele sunt abandonate la picioarele crucii. Pe cruce (purtată de unul dintre actori), un schelet răstignit. Pe alte trei țepe (purtate de ceilalți trei actori), câte un alt schelet. Pe fundal, un imens cerc, luminat când în auriu (culoarea privilegiată în creștinism), când în albastru / turcoaz (nuanța majoră a Islamului). Actorii, acoperiți cu cremă albă din cap până în picioare, ne privesc. Ca toate cele de mai sus.


0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus