Făclia / noiembrie 2022
Festivalul Internațional de Teatru Interferențe Cluj, 2022
Programarea pe săli a spectacolelor din ziua a cincea (22 noiembrie 2022) a festivalului Interferențe m-a nemulțumit. Cred că și pe alții. Aucune idée / N-am idee / Nincs ötletem, prezentat de Teatrului Vidy din Lausanne, Elveția, coproducție cu mai multe companii teatrale din Franța și Italia, s-a desfășurat în sala mare a Teatrului Maghiar. Un spectacol cu doi actori și un violoncel au produs un scherzo amuzant pe un spațiu exagerat de mare, în vreme ce Tóték / Familia Tót, coproducție a Teatrului Cetate din Gyula (Ungaria) și a Teatrului Național "Illyés Gyula din Bereg (Ucraina), cu 17 interpreți și decor greoi, încărcat, s-a jucat pe îngusta scenă a studioului. Rămâne neclară miza acestei programări, întrucât ambele reprezentații au avut săli pline.

Decorul primului spectacol, Aucune idée / N-am idee, ce părea pregătit de Duri Bischoff pentru o comedie de situații, cu multe personaje, cu quiproquouri, intrări și ieșiri pe uși (am numărat 6 uși) se dovedește a fi unul banal, decupat dintr-un bloc de locuințe, cu calorifer, cutie poștală și tabel de siguranțe electrice. Scena rămâne mai mult goală, secvențele vorbite nu au legătură între ele, doar recompun aspecte ilare ale conviețuirii și ale stereotipiilor din viața cotidiană. Violoncelistul alunecă pe note din Tristan și Isolda de Wagner, hoțul virtual, deghizat în persoană onorabilă, e asaltat de cărți și reviste îndesate cu ghiotura într-o cutie poștală fantomatică, parabolă a suprasaturării prin informație și lectură. Legăturile cu familia sunt superflue, telefoanele mobile sunt aduse pe scenă cu sacul. Evadarea în muzică îi deranjează pe vecini. Graham F. Valentine bolborosește sunete ininteligibile în maniera unui Mister Bean helvetic. E un comic absurd gustat de public, umplut cu sonorizări relaxante, comice și ele, interpretate de Martin Zeller. În această ambianță muzicală, rafinată, și caloriferul sporește umorul, devenind detașabil. Conceptul și regia acestui straniu interludiu aparțin cunoscutului regizor și muzician elvețian Christoph Marthaler, promotor al teatrului bazat pe elemente absurde.


În contrabalans cu limbajul delicat din fantezia semi-muzicală cu titlu dubitativ N-am idee, pe scena studio au năvălit literalmente gălăgioasele personaje ale lui Örkény István din piesa Familia Tót. Personaje de o carnație riguros realistă, viguroase, implicate în viața comunității din localitatea idilică Mátraszentanna. Lectura scenică propusă de Attila Vidnyánszky marșează energic pe reconstituirea atmosferei din timpul celui de al Doilea Război Mondial și pe structurarea ideii de frică și teroare instaurate în familia Tót de maiorul Varró, interpretat în forță de Zsolt Trill, protagonistul spectacolului. Subiectul e presărat cu amuzante momente comice, distribuite ca observații picante referitoare la viața dintr-un sat înapoiat, împopoțonat cu o mică fanfară a pompierilor, dar cu haznaua în curte. Maiorul îi îndeamnă la muncă și oamenii, supuși, vor confecționa cutii cu tăietorul de cutii, dovedindu-se ascultători și după ce află că fiul lor a murit pe front. Când nu vor mai putea răbda, se vor răzbuna. Lajos Tót îl va ucide cu același tăietor de cutii. Transportul din real în simbolic e evident.


Așteptat cu interes de publicul clujean, subiectul romanului transformat de Örkény István în piesă de teatru în 1966 își trăiește în actualitate meritata glorie prin succesive puneri în scenă și chiar o ecranizare. Maiorul primit în familia Tót e tipul dictatorului. Celelalte personaje sunt figuri pitorești, interpretate în regim de caldă comunicare cu sala. László Tóth (fericită coincidență!) îl interpretează pe Lajos Tót, șeful de pompieri. Nelli Szűcs e o foarte generoasă gospodină în rolul Mariska, Doamna Tót, iar Anita Polyák e fiica lor, Ágika. În jurul lor se învârt Poștașul (Józef Rácz), Preotul paroh Tomaji (István Sűtér), Profesorul Cipriáni (Attila Ferenci) și întreaga comunitate obștească. Demersul actorilor e deosebit de viu, antrenant, aș zice, vuind de epicitate clocotitoare. Păcat că programarea spectacolului în sala Studio a adus mari prejudicii receptării corecte a mesajului piesei.


0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus