"Există o lume paralelă pe care turiștii, iubitorii de cinema sau operatorii de cultură nu o văd întotdeauna în Veneția. E un oraș diferit de acela al capodoperelor și bărcilor de lemn. Cu toate acestea, e în fiecare zi sub ochii noștri: este viața trăită pe apă. Locuitorii lagunei trăiesc și mor aici, pe apă. Veneția e o insulă, dar deseori ajungând cu trenul uităm că inima ei bate în centrul bazinului San Marco", spune regizorul. "Povestea a prins contur pe parcursul a patru ani în care am urmărit tinerii din zonă, pasionați de cursele cu barchino, iar dialogurile fac parte din viețile lor reale. Această metodă de lucru mi-a dat ocazia să merg dincolo de limitele tradiționale ale cinematografiei, unde întâi avem scenariul și apoi filmarea."
Yuri Ancarani (n.1972, Ravena, Italia) este un cunoscut artist video și regizor italian, ale cărui lucrări mixează cinematografia documentară cu arta contemporană și sunt rezultatul unei cercetări menite să exploreze realități mai puțin vizibile în viața cotidiană.
Cu filmul The Challenge (2016) a câștigat Premiul Special al Juriului la Locarno și în același an a fost menționat în New York Times printre cei "Nouă noi regizori pe care trebui să-i urmărești".
Lucrările sale au fost expuse în muzee naționale și internaționale, galerii și expoziții precum Bienala de la Veneția, Fondazione Sandretto Re Rebaudengo (Torino), MAXXI (Roma), Triennale (Milano), Castello di Rivoli (Torino), Kunsthalle (Basel), Muzeul Guggenheim (New York), Muzeul Hammer (Los Angeles), dar și în festivaluri de film precum cele de la Veneția, Locarno, Rotterdam (IFFR), Amsterdam (IDFA), SXSW- South by Southwest (Houston, SUA) sau Cinéma du Réel (Centrul Pompidou, Paris). De-a lungul carierei, Yuri Ancarani a câștigat mai multe premii, printre care Cinema Eye Honors (Museum of Moving Image, New York, SUA); "Grand Prix in Lab Competition", Clermont-Ferrand Film Festival (Clermont-Ferrand, Franța); "Honorable Mention", Dokufest (Prizren, Kosovo); "Best documentary", New Horizon I.F.F. (Wroclaw, Polonia); "Best Short", L'alternativa - Barcelona Independent Film Festival (Spania).
Anca Mureșan: Cine este Yuri Ancarani, dincolo de prezentările pe care le putem găsi pe wikipedia sau pe IMDB?
Yuri Ancarani: Un cercetător care își folosește ochiul ca instrument de lucru.
A.M.: Unele dintre proiectele dvs. artistice sunt realizate în Qatar sau în Haiti. Cum vă alegeți subiectele, ce vă inspiră și vă determină să spuneți "uite, acesta este un subiect care-mi place, merită să îi acord timp"?
Y.A.: În orice loc și în orice moment, se aprinde o scânteie în jurul nostru pe care adesea nu o observăm sau nu o băgăm în seamă; eu, de obicei, o urmez până când se aprinde alta.
A.M.: Veneția a fost dintotdeauna un loc misterios și cred că oricine a vizitat-o măcar o dată a simțit că există și o Veneție ascunsă privirii pe care nu o poate cunoaște într-un sejur obișnuit. Cu toate acestea, probabil nimeni nu și-ar fi închipuit că există pe apele lagunei aceste curse nebunești cu bărci modificate pentru a atinge recorduri de viteză. Ați intenționat să aduceți la lumină o realitate invizibilă sau credeți că va rămâne o lume "scufundată", ca Atlantida?
Y.A.: Pe mine mă interesează să demonstrez că trăim în reprezentarea unei realități, că ceea ce credem că vedem nu este altceva decât povestirea altcuiva. Credem că este ceea ce ne spun alții că este. În acest moment de conexiune globală, e necesar să avem un punct de vedere personal. Veneția nu e un oraș romantic așa cum ar vrea oamenii să fie sau cum ar vrea să creadă că este.
A.M.: Cum ați aflat de subiectul din Atlantida, cât a durat documentarea și cât material ați filmat? Au fost dificile etapa de montaj și post-producție?
Y.A.: Sunt cinci întrebări și probabil mi-ar trebui mai mult de o seară ca să vă răspund. Pot să vă spun pur și simplu că acest fenomen există și se face auzit în toată laguna și în insula Veneției de când există aparatele auto stereo de radio, acelea care la început aveau casetofoane. Primele au început să circule la jumătatea anilor '70. De decenii se fac auzite și nimeni le-a acordat niciodată atenție. Cum de este posibil așa ceva?
A.M.: Cât de receptivi au fost Daniele și ceilalți tineri din film la ideea de a fi protagoniștii acestei docu-ficțiuni?
Y.A.: Niciun adolescent nu are intenția să-și împartă timpul și spațiul cu un adult. A fost greu, dar faptul că îmi place muzica generației lor, pe care o cunosc foarte bine, a constituit cu siguranță primul contact cu ei.
A.M.: Dacă, ipotetic, un pasager din iahtul de lux care trece la un moment dat prin cadru într-una dintre scenele din film ar vedea Atlantida, ce părere credeți că ar avea despre această generație a marginalizaților prezentați în film?
Y.A.: Amândoi, și cel cu barca și cel cu yachtul de lux, reprezintă o generație de oameni în totală regresie. În care pentru a te simți învingător ai nevoie de obiecte.
A.M.: Atlantida nu este un film bazat pe dialog, însă în ultimele 10 minute personajele și replicile dispar complet și ați reușit o scenă de final absolut năucitoare, filmată de la nivelul bărcii, cu camera răsturnată, și pe care am perceput-o ca pe o experiență halucinantă, o veritabilă "coborâre în infern" acompaniată de beat-ul bașilor. În ce moment al realizării filmului ați știut că acesta va fi finalul?
Y.A.: Mulțumesc și mă bucur mai cu seamă să știu că te-ai scufundat în infern! Așa și trebuia, pentru ca mai apoi să urci învăluită în lumină! Exact același lucru mi s-a întâmplat și mie când am privit Veneția cu capul înclinat și apoi au răsărit alte imagini, alte gânduri despre care nu îți mai povestesc acum.
A.M.: Imaginea din Atlantida este copleșitoare, neliniștitoare uneori, și este potențată de felul în care e utilizat sunetul. Cu cine ați lucrat pe partea de design de sunet și coloană sonoră?
Y.A.: Am lucrat cu trei generații diferite, tocmai pentru a da filmului o formă mai exactă. Sick Luke s-a ocupat de muzica electronică și de trap music, Lorenzo Senni și Francesco Fantini de orchestră, iar Mirco Mencacci de sunet.
A.M.: Ce filme vă place să vedeți, ce regizori admirați?
Y.A.: În ultima vreme mă uit la filme cu zombie care, după părerea mea, e genul cinematografic care reflectă cel mai bine realitatea. George A. Romero este cu siguranță autorul care a reprezentat cel mai bine acest gen.
Unul din cele mai originale și interesante filme italiene ale ultimilor ani, Atlantida, regizat de Yuri Ancarani, a rulat la București în 8 martie 2023, în cadrul festivalului "Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România" și este inclus în programul de la Cluj al festivalului în 23 martie 2023, ora 20:00, la Cinema Victoria.