De pildă, în cazul piesei Insula a lui Mihail Sebastian, actorul și regizorul Mircea Șeptilici, prieten apropiat al autorului celor două acte rămase, a realizat o montare credibilă în 1948 la Teatrul Municipal București, în spiritul textului scris de dramaturg, dar în 2019 încă se căuta un autor dramatic care să termine piesa lui Sebastian. Desigur, nu e ușor să rezonezi cu stilul operei unui scriitor și rezultatul poate fi, uneori, superfluu.
Puțin altfel stau lucrurile cu piesa Woyzeck a lui Georg Büchner (disponibilă gratuit pe LiterNet într-o traducere de Mihaela Sîrbu aici), întrucât nu are propriu-zis un conflict și finalul e previzibil. Primul editor al operelor büchneriene, Karl Emil Franzos, a dat titlul care s-a impus, preluând numele personajului. După el, au propus variante Wittkowski și Bergeman, dar abia în 1967 s-a acceptat ca "definitivă" versiunea lui Werner R. Lehmann, care e folosită actualmente la montări. E drept că toți cei care au încercat să ofere o coerență textului s-au folosit de fragmentele lăsate de autor, ceea ce dă o structură fragmentară întregului. Un proces îndelungat de epurări textuale și lingvistice, după ce textul scris de dramaturgul german decedat la 26 de ani, a stat mult timp nebăgat în seamă. În 1913, Max Reinhardt realizează prima montare. Urmează altele și interesul pentru piesă crește. Când subiectul a început să fie exploatat de regizori inventivi, rebeli și hotărâți, sensurile și nuanțele interpretării mesajului au explodat în sumedenie de tendințe. Ba că rigiditatea mediului cazon ucide sensibilități, ba că medicii sunt o plagă a societății, ba că se încearcă un atac la abrutizarea prin muncă.
Teatrul de Nord Satu Mare (prin trupa de limbă română Mihai Raicu) a avut prilejul să experimenteze original, productiv, ingenios și a extins aria localizărilor și actualizărilor ambițioase într-un show regizat de Marcel Țop în stagiunea 2013 - 2014, intitulat Woyzeck Transilvania, cu Sorin Oros în rolul Woyzeck, un soldat din Țara Oașului. Spectacol tratat ca "un studiu despre Om", după spusele regizorului. Dar experimentul Woyzeck merge mai departe la Teatrul de Nord Satu Mare (de data asta cu trupa de limbă maghiară Harag György) și în 18 martie 2022 are loc premiera unui concert rock exploziv în regia altui cutezător: Albu István.
El se folosește cu fidelitate de firul narativ și respectă momentele cheie ale dramei pe care le supradimensionează intercalându-le printre piese muzicale puternice, susținute de o formație rock pe măsură, încropită ad-hoc. Actorii învață și pregătesc piese din repertoriul formației Rammstein. Forța decibelilor inundă sala, ca și fumul pâclos ce acoperă gândurile bizare ale personajului, dar și textul în limba română proiectat deasupra scenei. Piesele muzicale ilustrează halucinațiile depresive ale eroului, prins între îndatoririle cazone și mrejele femeii iubite. Totul este văzut prin prisma acestor halucinații maladive, chiar și "crima frumoasă" din final (numită așa de o minte rătăcită). Dacă am citi altfel sintagma citată, s-ar părea că se aduce un omagiu crimei, ori nici vorbă de așa ceva. Totul se absoarbe la nivelul viziunii întunecate de gelozie a eroului.
Woyzeck este o piesă foarte jucată azi peste tot în lume, dar, cred, nu cu atâta forță ca montarea de la Teatrul de Nord a lui Albu István. Interesul este stârnit mai ales prin stranietatea personajului și poeticitatea textului de o frumusețe răvășitoare. Soldatul Woyzeck este inocentul ce se transformă în criminal sub ochii noștri. Modelul real a precumpănit în scrierea piesei, se spune. Un individ, frizer încorporat în armată, își ucide iubita adulterină și apoi este condamnat la moarte. Încărcătura metafizică transcende mediul cazon al acțiunii și impune un grad sporit de problematizare a insului egocentric, sensibil, singuratic, debil psihic. El este asemenea uriașului Lennie din Oameni și șoareci, blând și supus, cu violențe latente.
Nagy Csongor face din Woyzeck o victimă a unor circumstanțe nefavorabile de viață. El nu se simte bine servindu-l umil pe căpitan, nici în discuțiile psihedelice cu medicul ce-i studiază reacțiile. Se izolează alături de câinele său Andres (Paco), ciobănescul german adus efectiv pe scenă. O surpriză mult agreată de public. Prin comunicarea cu câinele e pusă în evidență trauma, singurătatea, delicatețea insului insultat de brutalitățile vieții. Când trece să cânte la microfon, actorul răscolește auditorul cu versuri de o mare subtilitate dramatică. Distanța dintre versurile țipate imnic, de tipul "Germania înainte de orice" și delicatețea spiritului eroului impresionează puternic. Este antiteza a ceea ce i se cere pe plan social-civic și prăbușirile sufletești din inima lui.
Budizsa Evelyn desenează din câteva linii subțiri profilul unei femei nepăsătoare, Marie. Nu se îngrijește cum trebuie nici de copilașul pe care îl are cu Woyzeck, sfârtecat simbolic de un nebun pentru a-l salva de singurătate și traumă (păpușă sfârtecată de fapt, dezmembrată cu mișcări sacadate) alt semn de a escalada suferința, căci nu numai Woyzeck duce această povară.
Actorii se dovedesc stăpâni pe instrumentele folosite: chitară, vioară, violă. Orbán Zsolt este bateristul formației și virtual amant al Mariei. Acuplarea e sugerată în ritm de tamburmajor în exercițiul funcțiunii.
Diószegi Attila creează un Căpitan dur și dizgrațios, onctuos, când amenințător, când temător, mereu intimidând și arătându-și puterea. Din împletirea dialogurilor, Vencz Gábor, Doctorul viclean, lasă impresia că nu reușește să-și ducă la îndeplinire investigațiile și nici să-și arate condescendența față de starea pacientului său. Racolați din rândul rapperilor, cu contribuții aproape episodice în economia spectacolului, dar pregnante, apar Bodea Gál Tibor (un nebun), Rappert-Vencz Stella (Margret), Péter Attila Zsolt (Subofițer, Funcționar), Szabó János Szilárd (Înger căzut în păcat). Cu actori de asemenea implicare, trupa "Harag György" mustește de dinamism și de capacitatea de a transmite un mesaj puternic, bine structurat pe ideea dezumanizării unei lumi în derivă.
Aranjamentul scenic este tras în geometrii metalice, severe, imaginând alternative spații concentraționare, întunecate, pustii, de o răceală siderală, aduse în fața publicului prin rotativa judicios întrebuințată. Scenografia e semnată de Szőke Zsuzsi, iar light design-ul de Albu István și Erőss László. Pentru concertul rock astfel alcătuit au îndeplinit rolul de consultanți muzicali Moldovan Blanka și Nagy Csongor Zsolt. Și muzica amplifică frisonant tulburătoarea tragedie proiectată pe culmile disperării.
