Cu patru ani înainte ca acesta să devină mainstream, odată cu premierea masivă a filmului Everything Everywhere All at Once la Oscarurile din 2023, Gian Maria Cervo și Frații Presniakov colaborau în 2019 la un text ce avea să fie intitulat Freetime și avea să fie pus în scenă la Teatrul de Nord din Satu Mare (premiera: 27 noiembrie 2022) de către regizorul elvețiano-german Nicola Bremer. Un text experimental ce sfidează canoanele, montat într-un stil original. Un text ce vorbește despre o sumedenie de teme și totuși despre una singură. Un text care nu e pentru oricine, dar în care oricine se poate regăsi.
Construită din mai multe scene coerente individual, dar care nu au neapărat o continuitate narativă împreună, piesa / spectacolul îl urmărește pe Florin (Andrei Gîjulete calibrează meticulos paleta vastă de emoții a protagonistului), un bărbat ca oricare altul, care trăiește o viață - sau mai multe - ca oricare altul. Ce îl caracterizează este inabilitatea lui de a-și schimba traiectoria, de a se bucura de timpul pe care îl are după propriile reguli. În toate realitățile paralele în care prinde contur personajul, nevoia lui de validare și de a mulțumi pe toată lumea rămâne aceeași. Frica paralizantă de singurătate îl determină constant să facă compromisuri și să își sacrifice energia limitată pentru a fi pe placul tuturor.
Prin jurul lui se perindă de-a lungul spectacolului și a călătoriei prin multivers personaje care mai de care mai excentrice. Dorința de răzbunare a echipei de cercetători de la Universitatea din Bochum este unicul element ce le conectează, însă fiecare din cei cinci foști colegi are propriul bolovan de cărat. Gabriela (exuberanța Crinei Andriucă din Freetime contrastează profund cu serenitatea ei din Momo) este acuzată că ar fi vrut să arunce în aer Parlamentul Europei, în timp ce trebuie să îi poarte de grijă fiului ei "născut din lacrimi". Pedro (Cătălin Mareș își demonstrează versatilitatea jocului actoricesc cu un triplu-rol, interpretând de asemenea și un agent de securitate și un artist contemporan) este îndrăgostit de Florinul-yoghin și trăiește cu certitudinea unei apocalipse cauzate de inteligența artificială.
Adamo (Sergiu Tăbăcaru interiorizează cu tact latura sumbră și necruțător de onestă a personajului), partenerul Florinului-escortă, este bântuit de o aventură avută cu zece ani în urmă. Claudia (Ioana Cheregi este chiar mai memorabilă în rolul polițistei însărcinate care o arestează pe Gabriela) este consumată de nevoia de dreptate, fiind în același timp o oază de liniște și consolare pentru protagonist. Iar Nada (Roxana Fânață își etalează calitățile vocale pentru dublarea desenelor animate cu acest rol), consoarta Florinului-yoghin, realizează încet, dar sigur, dureroasa realitate că iubitul ei este, cel mai probabil, homosexual. Distribuția este întregită de Andrei Stan, care joacă de asemenea trei personaje fundamental diferite (Slobo, Nikolaj și Marcello).
Scenografia propusă de Steffi Rehberg se împletește cu muzica și coregrafia alese de Saga Björklund Jönsson și conceptul video al lui Vincenzo Marsiglia creând o mizanscenă eclectică ce antrenează toate simțurile. Proiecțiile, jocurile de lumini multicolore și fum și recuzita ingenioasă ilustrează perfect problematica societății împrăștiate în toate direcțiile și a haosului dominant din epoca contemporană. Spectacolul înglobează aspecte ce redau complexitatea lumii moderne, fiind împânzit de referințe culturale dintr-o varietate de domenii, unele accentuate prin dialog, cum ar fi cele la picturile lui Sol Lewitt sau la Einstein și Freud, altele subliminale, precum trimiterea vizuală la dansul lui Joaquin Pheonix din filmul Joker).
Este dezbătută în amănunt natura artelor și științelor. Personajele vorbesc despre Experimentul Philadelphia, un subiect tabu foarte puțin explorat în artă, despre renumiții actori Marcello Mastroianni și Orlando Bloom, despre ce înseamnă să fii "trainer de celebrități", despre advertising-ul marilor companii precum Durex și sponsorizările plătite influencerilor, despre situația muncitorilor de culoare de pe plantațiile de bumbac ale secolului XIX, despre show-urile drag queen, despre tot ce este de actualitate în anul de grație 2023, dar și despre ce ar putea să fie în viitor, cum e călătoria în timp. Arta conceptuală este satirizată încă din debutul reprezentației, o toaletă pe care se va scrie ulterior cu majuscule "ART" tronând în fața spectatorilor și amintind de celebra Fântână-pisoar a lui Duchamp. Menționarea lui Maurizio Cattelan, autorul notoriei banane expuse în muzeu, și omagiul adus scenei cu performance-ul omului-gorilă din multi-premiatul film The Square al lui Ruben Östlund, accentuează chiar mai puternic ironia.
Un spectacol atât de încărcat de informație și stimuli vizuali ar putea să vorbească despre tot și totuși despre nimic. În fond, textul celor trei dramaturgi și-a dorit să fie avangardist și să dispună mai degrabă de o coerență a emoțiilor în detrimentul celei raționale. Însă Nicola Bremer adaugă piesei un strat nou, un fir roșu ce unește toate scenele și trece prin fiecare spectator ca într-un labirint. Florin poate fi Adamo. Florin poate fi regizorul. Florin pot fi eu. Florin poți fi tu care citești. Florin poate fi oricine. Pentru că toți trăim asemeni lui în bucăți, așa cum și această dramă este construită din bucăți ce formează un mozaic. Universurile paralele ale lui Florin reprezintă doar un coșmar din care acesta alege deliberat să nu se trezească: coșmarul de a nu avea timp pentru el însuși. O boală tot mai frecventă în secolul XXI, de care protagonistul decide, în final, să se lecuiască. Rupând vraja coșmarului colectiv al realității contemporane, într-un restaurant numit simbolic Freetime, Florin renunță la bucățile din el și își primește călduros varianta întregită.