Distribuție numeroasă, sarcini bine gândite pentru fiecare actor. S-a discutat după reprezentație despre secvențele în care scena e plină, cu mulți actori, precum cele de la început când se omagiază în cor satul Anatevka, un loc privilegiat sub soare. Deși se cântă la unison, mișcările actorilor sunt diferite, particularizate. Animația grupurilor e dinamică: la cârciuma din sat, la nuntă, la primirea veștilor despre pogrom. Pentru acest merit trebuie remarcat din start numele coregrafului invitat Darabos Péter și ale consultanților muzicali Manfrédi Annamária și Bakk Dávid László. Motorul mizanscenei a fost pus în funcțiune de o echipă de invitați: Márkó Eszter (regie), Bodor András (décor), Kupás Anna (costume) și Darabos Péter (coregraf).
Astfel organizată și pregătită, trupa de actori s-a lansat pe partiturile muzicale susținute de orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti și spectacolul a prins aripi de poveste. O poveste care începe în dimineața zilei spectacolului în Sinagoga din oraș, de pe strada Decebal, unde participanții la showcase au fost conduși de directorul teatrului Bessenyei Gedő István spre a o vizita și a primi informații despre comunitatea evreiască din oraș, diminuată drastic în anii din urmă. Vizita la Sinagogă și la Muzeul Holocaustului a constituit un prețios și emoționant preambul pentru povestea creată de Sheldon Harnick, Jerry Bock și Joseph Stein pentru scenă, astfel că spectacolul a primit o sporită semnificație pentru cei prezenți.
Scripcarul emblematic, familiar, coborât din pânzele lui Marc Chagall, "zbor în albastru și coral", ajuns pe acoperișul caselor din lemn închipuite de Bodor András a luat o dublă înfățișare: Székely Alpár și copilul de 12 ani Gătina Márk Albert, întruchipare a inocenței și a sensibilității rănite. În unduirile viorii, copilul primește alură de serafim, purtător de mesaj pacifist, celest. E de apreciat și introducerea altor copii: Papp Máté și Váradi Milán sau minunata Kovács Szófia în rolul Byelke, a cincea fiică a lui Tevye, spre a schița atmosfera de voioșie și joc a spațiului rustic.
Subiectul e tratat în stil intensiv realist, de unde un fel de robustețe a limbajului care se impune de la un capăt la altul. În dialoguri, în muzică și dans. Mai puțin scena cu visul bine ticluit al lui Tevye (Rapper-Vencz Gábor), care se adâncește în onirism curat. Pentru a o convinge pe Golde (Kovács Nikolett), soția lui, să renunțe la virtualul ginere (măcelarul) propus de pețitoare în favoarea croitorului Motel, vicleanul lăptar inventează o halucinantă poveste fantomatic decupată din fondul realist al subiectului. Secvență plină de haz, punctată cu picanterii ilare, cu patul așezat oblic și fotografia vie a bunicii deasupra capului. Bunica Tzeitel (Méhes Kati) coboară din tablou și se însoțește cu celelalte fantome jucând sarabanda în fața lui Golde. Scena are frăgezimea unui bulgăre de zăpadă ce se topește treptat în fața spectatorilor lăsând să se vadă rezultatul înscenării comice. Uneltirea lui Tevye primește aprobarea tacită a publicului, ceea ce îl face mai simpatic.
Scripcarul pe acoperiș este povestea lăptarului Tevye, cel care muncește din greu pentru cele cinci fiice ale sale. El este un adept al păstrării tradiției și monologul cântat Hagyomány devine un leitmotiv languros al întregii piese. Personajul e puternic înfipt în panglicile desfășurării acțiunii și primește o adecvată interpretare din partea lui Rapper-Vencz Gábor. Cu o voce puternică, el știe să impună respect în comunitate, dar și să exprime duioșie sau savuros umor evreiesc în dialogurile imaginare cu Dumnezeu. Tonalitatea vocii e mlădiată după necesitate. Actorul se simte profund atașat de personaj. Îl joacă pasionat, cu candoare și ardoare. Când autoritară, când melancolică, vocea lui cuprinde o largă varietate de tonuri vizând nostalgii. În puterea de seducție degajată de maniera interpretării se resoarbe o întreagă lume de trăiri și sentimente specifice. În spatele lui și prin el respiră întreaga comunitate. Tradiție și Dacă aș fi bogat sunt cele mai reușite cânticele din interpretarea sa.
Dar în implacabilul concept al păstrării tradiției apar fisuri. Pețitoarea guralivă și grăbită (Kovács Éva) nu mai are trecerea din vremurile trecute. Grijulia Golde, soția lui Tevye (Kovács Nikolett), trebuie să cedeze și s-o lase pe fiica cea mare Tzeitel (Bogár Barbara), voluntară și energică, să-și aleagă singură soțul. Insinuând pe tipul plăpând și supus, timid, cu ochelari, Poszet Nándor conturează un personaj credibil în Croitorul Motel. A doua fiică, Hodel (Budiza Evelin) urmează exemplul celei mari și se îndrăgostește de studentul din Kiev Percik (Szabó János Szilárd). Dar lumea lui Tevye se prăbușește cu toate tradițiile ei atunci când a treia fiică, Chava (Keresztes Ágnes) se căsătorește cu Fyedka (Erdei Máté), un tânăr creștin.
Alte personaje, pitoresc conturate, sunt: Măcelarul Lazar Wolf (Péter Attila Zsolt), Cârciumarul Mordcha (Gaál Gyula), Rabinul (Nagy Orbán), Pălărierul Yussel (Varga Sándor), Jandarmul (Diószegi Attila). Decretul țarului ca toți evreii să părăsească localitatea în trei zile cade ca o năpastă peste această comunitate care, până atunci trăia în înțelegere cu creștinii. Deși prietenoși până atunci, toleranți, rușii își arată colții. Momentul e marcat prin violente mișcări ale oamenilor legii veniți tocmai la nuntă. Prin bruscarea nuntașilor și a darurilor primite de miri. Sunt frumoase rituri călcate în picioare de autorități. Lumea lui Tevye se năruie complet. Comunitatea se mută în altă lume, probabil mai bună.
Tragismul mesajului emoționează puternic în montarea decentă, sugestivă, nu lipsită de surprize plăcute, realizată de Márkó Eszter. Performanțele actorilor sunt cu atât mai importante cu cât acest gen de spectacol musical nu cunoaște o extindere atât de mare la noi. Dar lipsa de experiență nu i-a ținut departe de împliniri artistice remarcabile pe actorii sătmăreni. Ei sunt încredințați că vor putea duce pe umeri poveri și mai mari. De observat: se merge înainte spre implementarea unui tip de teatru musical.
(foto: Czinzel László)