Sînt convins că prospeţimea şi şarmul protagoniştilor, subiectul actual, de interes pentru tinerii spectatori şi, fără îndoială, deloc scutit de controverse (deci, implicit, mai atractiv) sau coloana sonoră (în care, pe lîngă Vama Veche sau Vank, sînt incluse şi popularele grupuri occidentale Faultline şi Sweetbox) reprezintă atuuri ce vor transforma Legături bolnăvicioase într-un important succes de public (cel puţin în contextul industriei noastre de film). La fel ca şi aclamatul Brokeback Mountain (păstrînd, desigur, proporţiile), Legături bolnăvicioase nu este un film despre homosexualitate (cum nu este nici un film despre incest), ci o frumoasă poveste de dragoste cinematografică, în care sexul partenerilor (sau, în acest caz, legătura de sînge dintre ei) reprezintă doar un element auxiliar.
Nu trebuie să uităm însă că pelicula are la bază romanul omonim al Ceciliei Ştefănescu (al cărui titlu face o trimitere transparentă la Legăturile periculoase, cartea clasicului moralist Choderlos de Laclos). E posibil ca spectatorii care au citit romanul tinerei scriitoare, nefiind avertizaţi de filiaţia dintre creaţia literară şi cea cinematografică, să nu descopere nimic familiar pe marele ecran. Asta pentru că asemănările sînt mult mai puţine decît deosebirile. Cei trei eroi se numesc tot Cristina (Kiki), Alexandra (Alex) şi Sandu (fratele primei fete), însă relaţiile amoroase dintre ei, tratate evaziv şi sumar în roman, sînt îngroşate la maximum în film.
Sandu însuşi s-a transformat, dintr-un personaj secundar al cărţii, într-unul de prim-plan. Prin această focalizare pe o relaţie incestuoasă, realizatorii (regizorul Tudor Giurgiu şi scenarista Cecilia Ştefănescu, ajutată la dialoguri de către Răzvan Rădulescu, deja expert în domeniu) au intenţionat să contrabalanseze relaţia lesbiană dintre eroine, bazîndu-se probabil pe faptul că două poveşti şocante – "legăturile bolnăvicioase" din titlu – se pot anula reciproc. Cred că această opţiune se dovedeşte o carte cîştigătoare, asigurînd dinamismul filmului, prin amplificarea conflictului său.
Totuşi, Legături bolnăvicioase este un film poetic, iar cele mai bune secvenţe ale sale sînt cele de tandreţe amoroasă. Tudor Giurgiu reuşeşte să trateze subtil aceste scene delicate, fără a deveni vulgar sau de-a dreptul penibil, cum li se întîmplă unor regizori "consacraţi" (gîndiţi-vă numai la ultimele creaţii ale lui Sergiu Nicolaescu şi Dan Piţa).
Este ajutat, desigur, şi de cei trei actori din rolurile principale (Maria Popistaşu, Ioana Barbu şi Tudor Chirilă). Dacă debutanta Ioana Barbu arată o oarecare stînjeneală în momentele mai "fierbinţi", Mariei Popistaşu rolul Kiki (care pe ecran împrumută multe din trăsăturile lui Alex din carte) i se potriveşte ca o mănuşă, ea fiind practic revelaţia filmului. Tudor Chirilă este expansiv şi histrionic ca de obicei, însă fără a deranja. Actorii din rolurile secundare (Cătălina Murgea, Virginia Mirea şi Mircea Diaconu, Tora Vasilescu şi Valentin Popescu sau vedetele Mihaela Rădulescu şi "Puya") întregesc o distribuţie excelentă.
Spre deosebire de filme precum Visătorii de Bertolucci, triunghiul amoros din Legături bolnăvicioase este unul imperfect: între Alex şi Sandu nu există atracţie, ci doar gelozie şi repulsie, Kiki fiind singurul element de legătură între ei. Situaţia este comparabilă întrucîtva cu cea din Jules şi Jim, filmul lui Truffaut, foarte admirat de către Tudor Giurgiu. Şi acolo, o femeie (Catherine) juca rolul de liant, însă între doi bărbaţi (vremurile erau altele...).
Pe ansamblu, viziunea regizorală a lui Tudor Giurgiu, secondată cu succes de imaginea lui Alexandru Sterian, montajul lui Alexandru Radu, scenografia Adrianei Grand sau muzica lui Vlaicu Golcea, dovedeşte un cineast cu un imens potenţial. Rar ne e dat să vedem un film românesc cu o asemenea fluiditate şi o asemenea acuitate a observaţiei, minusurile scenariului fiind compensate de plusurile cinema-ului.
La capitolul bile negre, aş include voice-over-ul naratoarei, menit a face legătura cu romanul Ceciliei Ştefănescu (vocea din off a Mariei Popistaşu preia citate din carte). Din punct de vedere strict cinematografic, procedeul este inutil şi nu se prea potriveşte cu restul filmului. La fel, dialogul metatextual al celor două eroine, pornind de la romanul romantic René de Chateaubriand, este lungit excesiv şi riscă să plictisească.
Merită observat că Legături bolnăvicioase a beneficiat de nişte strategii de marketing rar întîlnite la noi. În primul rînd, filmul a fost promovat nu doar prin cîteva reclame, trailer-uri şi un videoclip, ci şi un site şi mai multe blog-uri (jurnale online). În al doilea rînd, se pare că industria românească de film învaţă beneficiile product placement-ului: numeroase mărci de produse apar nu doar în cadru, ci şi în conversaţia personajelor.
Legături bolnăvicioase este o producţie cinematografică remarcabilă a unui regizor de urmărit şi un nou pas important în istoria "Noului val" autohton.