Time is Running Out - Kennedy e un polițist gangster și altora le plouă în casă - Cannes, 2023

Kennedy & Premiul Canal+ Pentru Scurtmetraj și Premiul Juriului FRENCH TOUCH: Jackpot, Boléro și Il pleut dans la maison / It Rains in the House

Ați avut vreodată sentimentul că timpul vi se scurge printre degete? Probabil că da. Lipsa constantă de timp este o boală des întâlnită în societatea contemporană. Unii se hrănesc cu ea, nu pot trăi altfel. Să nu ai timp înseamnă să fii ocupat, ceea ce înseamnă să fii căutat, ceea ce înseamnă că îți trăiești viața. Cel puțin după anumite standarde mai mult sau mai puțin logice. Obișnuiam să mă număr și eu printre ei. Încă mai simt câteodată că nu am timp să fac tot ce îmi propun, că nu am timp să văd toate filmele pe care doresc să le văd, că nu țin pasul cu Oana de la Cannes 2022. Dar acum sunt conștientă că oricum ar fi, e destul. Chiar și două lungmetraje și două scurtmetraje pentru a zecea zi de festival ajung.

Prima mea întâlnire cu sălile Cineum, localizate la o oră de mers pe jos de Palais de Festival, s-a concluzionat cu vizionarea filmului Kennedy. Șocul meu a fost când, urcând la etaj, am dat de un hol plin de jocuri arcade, pe care, din lipsă de timp, le-am privit îndelung și apoi le-am lăsat în urmă. Am intrat într-o sală mai puțin aglomerată decât cele cu care eram obișnuită și m-am pregătit de proiecție. Contrar așteptărilor (pentru cei cărora nu le place să se documenteze dinainte despre un film), acțiunea nu are aproape deloc legătură cu renumitul președinte american.

Filmul de acțiune al regizorului indian Anurag Kashyap debutează cu un citat al poetului englez William Wordsworth despre entuziasmul tinereții și dezumanizarea progresivă odată cu trecerea timpului, un avertisment privitor la soarta personajului titular din Kennedy. Apoi continuă cu voice-over-ul acestuia, o introducere menită nu doar să informeze audiența, dar și cu un rol narativ pe care îl vom înțelege la sfârșit, printr-o simetrie incipit-final. Protagonistul, pe numele lui Uday Shetty, este un fost angajat al Poliției din Mumbai, considerat cel mai periculos și violent din breasla lui. Declarat mort cu ajutorul instituției corupte, Shetty rămâne să își ajute foștii colegi din umbră în operațiunile lor de extorsiune, în speranța că la un moment dat își va reîntâlni arch-nemesisul și se va putea răzbuna pentru moartea fiului său.


Povestea se construiește și capătă sens pe parcurs, iar criminalul pare a fi o combinație între Patrick Bateman din American Psycho - în special în prima scenă sângeroasă, în care își omoară victima pe fundalul Concertului de vioară al lui Tchaikovsky - și Anton Chigurh din No Country for Old Man, din cauza impasibilității cu care își comite faptele. Ce îl diferențiază însă de criminalii tipici este obsesia pentru familia sa (și în special că are una), pe care o supraveghează constant prin camerele de luat vederi instalate în casă, și faptul că ajunge bântuit de fantomele mereu ironice ale victimelor lui.

Dramei polițiste cu accente noir nu îi lipsește nici personajul de tip femme fatale. Charlie, indianca înstărită stabilită în Canada, este unul dintre singurele personaje care reușește să îl gestioneze pe Shetty și oferă una din replicile cele mai savuroase când îi vede alias-ul: "Puteai să alegi Donald Trump, așa ai fi fost un nemernic certificat." Astfel, cu tușe de umor, o cromatică în culori neon și violență ingenioasă à la Tarantino, Kashyap conturează un film de suspans plăcut vizual ce domină cu siguranță din punct de vedere calitativ filmele de gen, dar care din păcate nu aduce nimic nemaivăzut.

Am încercat apoi să merg în premieră și la sala Alexandre III, la un film franțuzesc care suna interesant, dar care s-a dovedit că nu avea subtitrări - de obicei se menționează acest detaliu înainte să îți iei biletul, nu mic de tot pe biletul din PDF și deloc pe cel de pe site, cum a fost cazul acum, dar trecem peste. Măcar nu am fost singura în această situație. Un duo a părăsit sala în primele două minute, iar eu m-am luat după ei. Băiatul mi-a ținut ușa și când i-am mulțumit în engleză, mi-a zâmbit empatic "yeah, no subtitles".

Așa că am ajuns în loc la proiecția filmelor ce au câștigat Premiul Canal+ Pentru Scurtmetraj și Premiul Juriului FRENCH TOUCH. Primul scurtmetraj, Jackpot în regia lui Ahmed Sylla, urmărește trei tineri atipici ce se întâlnesc întâmplător la o petrecere de studenți. Filmat parțial cu drona, dinamic și cu un suflu foarte proaspăt atât în ce privește stilistica, cât și tematica, Jackpot reușește să se adapteze noilor tehnologii și problemelor actuale ale generației tinere într-un mod firesc, ancorat în realitatea contemporană și foarte captivant. Boléro, pe de altă parte, regizat de Nans Laborde-Jourdàa, conține elemente suprarealiste și prezintă un personaj queer ce se întoarce în satul natal și îi farmecă pe toți locuitorii dansând pasional pe ritmurile compoziției muzicale omonime a lui Ravel și aducându-i la climax într-un dezmăț dionisiac.

Am încheiat seara cu Il pleut dans la maison / It Rains in the House, de Paloma Sermon-Daï. Pelicula prezintă un dublu coming-of-age, urmărind doi frați minori - responsabila Purdey și rebelul Makenzy - ce încearcă într-o vară toridă să își depășească condiția de sărăcie cruntă în care se află și să îi poarte de grijă mamei lor alcoolice care apare și dispare după bunul plac. Deși cu un ritm mai puțin accelerat decât Kennedy, filmul m-a fascinat de la început până la final. Contrastul dintre cei doi frați este impresionant: pe când Purdey este dispusă să renunțe la facultate pentru a lucra ca femeie de servici și a avea un venit stabil din care să supraviețuiască amândoi, Mak preferă o viață necinstită, în care vinde biciclete furate împreună cu singurul lui prieten. Însă scopul este același: de a evada cu orice preț. Imaginile cu cei doi mâncând dulciuri, plutind cu un flamingo gonflabil pe lac sau doar prostindu-se și râzând arată cât de important e să știi să te bucuri de lucrurile mici în ciuda obstacolelor. Și să ai speranța că este timp pentru mai bine.

Notă: Deplasarea Oanei Balaci la Cannes a fost sprijinită de Facultatea de Teatru și Film a Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca. Oana este studentă a secției de Filmologie a acestei Facultăți.