mai 2024
How to Have Sex
How to Have Sex este un film care predispune la introspecție. Mai probabil la introspecție decât la dezbatere, fiindcă în acest moment din istoria omenirii, mai mult decât oricând, comunicarea și contactul au devenit noțiuni volatile, osmotice și ocazional irelevante. Contactul social este înlocuit masiv cu comunicarea online, iar comunicarea este considerată implicită și ignorată când se bifează contactul (chiar și sexual). Regizoarea Molly Manning Walker invită spectatorul să desprindă singur o concluzie, respectiv propria concluzie, din atitudinile, fizionomia și gestica personajelor, care nu verbalizează diverse lucruri, reprezentativ fiind exemplul protagonistei, care nu își verbalizează emoțiile. De aici, și implicit din abilitatea actriței Mia McKenna-Bruce de a reflecta durerea surdă, rezidă performanța care imprimă acest film în memoria celor ce îl vizionează și care i-a adus premiul Un Certain Regard la Cannes 2023.

Acțiunea e circumscrisă unui trio de prietene britanice, care, după susținerea examenelor școlare, se gratifică cu distracția supremă de vară: o vacanță de presupus cathartică într-un resort preferat de tineri în stațiunea Malia din insula Creta. O cameră cu vedere la piscină este cea dintâi victorie obținută prin abilitățile persuasive ale protagonistei Tara. Principalul obiectiv al acesteia este pierderea virginității și astfel alinierea la nivelul prietenelor ei, cu atât mai mult cu cât a avut o prestație nesatisfăcătoare la examene. Turismului estival, cadrul dedicat desăvârșirii oricăror fantezii, inițial romantice sau niciodată romantice, îi sunt atribuite veleități de cadru de manifestare a spiritului tânăr, liber, descătușat din chingile constrângerilor civilizației. Iar această manifestare este stereotipă, uniformizantă, gregară. Beat-ul neîntrerupt care acoperă și propriile gânduri nu lasă multe opțiuni, toată lumea menține ritmul și îl integrează organic. Filmul surprinde foarte complex fascinația hipnotică, întreg ansamblul efectelor inițierilor, imersiunilor în medii noi și de referință, adică atractive și reușește să puncteze și ideea de deșertăciune, atunci când intervine pierderea iluziei. Deși ușor de incriminat în virtutea inerției, nu shoturile pe bandă rulantă, care scot temporar fetele din priză, nici îmbrăcămintea provocatoare, împrumutată din cauza anticipărilor mereu insuficiente, nici interesul celor trei tineri, tot britanici, din camera vecină nu pun pe capul Tarei o pălărie prea mare. Ci presiunea socială, căreia ea însăși, subestimându-se din cauza perspectivelor incerte, i-a dat putere asupra sa. Elementul-cheie în ecuație este graba, iar atmosfera încărcată de senzualitate, adrenalină și aparenta lipsă a limitărilor din resortul turistic sunt un catalizator greu de neutralizat. Filosofia acelui mediu pare a se limita la principiul plăcerii, iar protagonista se consideră pregătită să îl pună în aplicare.

Tara atrage atenția extravagantului Bursuc (Badger) din camera vecină. La prima vedere, apariția și mai ales tatuajele lui pot intra direct în cămăruța din creier unde-i așezăm pe cei nesiguri și care caută validare, dar o privire mai atentă remarcă o combinație de blazare, realism și viziune mai profundă asupra lumii. Nu e de mirare așadar nici că relația lor rămâne neconsumată, în ciuda tensiunii sexuale care se menține până la final și nici că prietena versată Skye l-ar vrea pentru ea. Pasul cel mic pe care îl mai avea Tara pentru a intra în rândul lumii alături de Badger devine o prăpastie când acesta se regăsește într-o adevărată orgie în lumina reflectoarelor la o petrecere. Fizionomia actriței redă foarte elocvent furia pentru trădarea și dezgustul pe care le resimte, iar fuga ei confirmă vulnerabilitatea momentului pe care îl exploatează deliberat prietenul Bursucului, Paddy, însă fără inteligență, fără sensibilitate, fără tact. Evident, personajul, superficial și infatuat, lipsit de empatie, nici nu cunoaște altă cale. El este convins că, dacă nu este respins categoric, atunci primește consimțământul; că fata se alintă, iar el intră în joc. În acest context este momentul să recunoaștem că există stereotipii legate de identitatea de gen prin care sunt atribuite comportamente specifice și că nu iese fum fără foc. Pe plaja cretană se va consuma actul, într-o formă pe care spectatorul poate în mare parte doar să și-o imagineze, în aceeași măsură ca și starea emoțională a Tarei, ignorată de partenerul ad-hoc până când decide să îl abandoneze ea. Din acest moment, singurătatea lovește din toate unghiurile sub care poate fi privită Tara, ceea ce poate fi greu de acceptat. Un grup de străini o integrează nefiresc de firesc în petrecerea lor relaxată, iar ea amână, aproape cu plăcere, întoarcerea în lumea ei. Reîntoarcerea nu aduce explicații. Nu povestește, nu detaliază, cu certitudine nu critică și nu deplânge. Realitatea este că nu are termen de comparație și că obiectivul ei nu fusese romantic. Petrece singură, în pat, suficient timp încât să pară că vacanța nu mai are nimic ofertant pentru ea. Faptul că îi evită pe Skye și Paddy, rămânând aproape de Badger, e un indiciu că discernământul fetei (re)devine funcțional. Spre deosebire de romantismul latent dintre cei doi, care nu mai are cum să se manifeste.

Tara va vorbi totuși, la plecare, cu Em, prietena sufletistă și discretă, căreia îi dezvăluie că Paddy a încercat să facă sex cu ea în timp ce dormea în cameră, deși aceasta îi spusese clar că nu își dorește acest lucru. Primește de la aceasta confirmarea că nu a fost bine ce s-a întâmplat, precum și promisiunea că vor depăși acasă împreună problemele. Discuția, purtată în contextul adecvat, este absolut necesară.



Regia: Molly Manning Walker Cu: Mia McKenna-Bruce, Lara Peake, Samuel Bottomley, Shaun Thomas, Enva Lewis, Laura Ambler

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus