Dramaturgul maghiar Zoltán Egressy, autorul textului, operează cu tipologii sociale clar definite: scriitor, cârciumar, preot, primar, polițist, bețiv etc. Este evident că artistul intrus în lumea satului e incompatibil cu această faună marginală ce-și duce existența între somnolență pasivă și izbucniri violente de nemulțumire. Astfel că subiectul piesei Portugalia se încheagă în jurul intersectării veneticului de la oraș cu provincialii întâlniți în cîrciuma lui Lajos și a fiicei sale, Fundă. Traducerea din limba maghiară e făcută de Réka Csürös, iar scenografia e semnată de Mădălina Mihai. Sugestiv și asimetric (cârciumă, lac și tarabă, legate prin punți de lemn), decorul aduce prejudicii receptării dialogului dintre personaje prin îndepărtarea de rampa scenei în secvențele din bar când actorii vorbesc în surdină. Muzica originală și sound design-ul aparțin lui Sever Andrei Bârzan și Andy Horjea, din păcate fără acorduri ce ar aminti de folclorul unguresc pentru a fixa și sonor identitatea spațiului în care se desfășoară povestea. Responsabil de luminarea scenei este Alexandru Bibere, iar regizor tehnic este Marinoiu Vasile.
În creionarea personajului principal, ieșit din tipare comportamentale normale, dramaturgul aduce motivații din istoria artei și sugestii lingvistice în stare să modeleze profilul moral, sensibilitatea și dorul de ducă al lui "Poreclă". El este, firește, un personaj bovaric ce tinde mereu spre altceva. Tînărul bizar, pornit de unul singur în călătorie, spune că vrea să ajungă în Portugalia, la un fel de capăt simbolic al lumii. Ca și Paul Gauguin care și-a părăsit intempestiv familia și slujba de funcționar la o bancă pentru a se refugia în Tahiti ca să picteze. Motivație extrasă din istoria picturii. Insinuarea lingvistică se întemeiază pe semantica termenului portughez sandade, ales cu grijă, care induce un fior lăuntric, vag nostalgic, precum dorință, năzuință, vis, apropiat de românescul dor. Tânărul năzuiește să ajungă pe țărmul portughez puternic idealizat în mintea lui, ceea ce o determină pe Fundă, fata cârciumarului, să se îndrăgostească de el. Desigur și fata e un personaj bovaric, ca de altfel și ceilalți săteni sătui de lâncezeala în satul lor Irgács. Fundă dorește să plece din sat, oriunde în lume, iar Portugalia îi sună ademenitor în urechi.
Excelent prezentator al festivalului, tonic și distractiv, Ștefan Pavel e un la fel de excelent actor de melodramă, capabil să exprime sensibilitatea visătorului artist, numit de săteni "Poreclă" într-un fel de asimilare denominativă, întrucât în sat toți au porecle. Încăpățânarea de a nu renunța la visul său dezvăluie și o anumită cruzime a caracterului său. Ștefan Pavel acoperă cu aplomb aceste dimensiuni psihice ale personajului. Bianca Cuculici în rolul Fundă, fata cârciumarului, aduce inocența și frumusețea naturală pe scenă, turnate în discreție interpretativă și bun simț artistic. Radu Constantinov evidențiază bonomia, șiretenia și grobianismul cârciumarului. Costans Mincu transmite temperamentul năvalnic al fostului polițist, zis Sfeclă, în tunătoare amenințări, specifice unui coleric. Cu Biblia în mână și în birt, Constantin Dogioiu conturează un docil preot comunal, nu lipsit de umor uneori. Fauna sătească se compune din figuri pitorești, haioase spre comic, specifice mediului, întâlnite pretutindeni în birturile din satele de pretudindeni, nu numai din Ungaria. Andrei Cătălin este Clamă, un ratat căutat mereu de nevastă. Cătălina Sima e bețiva care umblă mereu după băutură clătinându-se grațios. Cosmin Teodor Pană e chiar Satana, bețivul satului, tăiat de la replici; el se exprimă exclusiv prin mimică. Apariția actriței Réka Szász în rolul soției călătorului amintește vag de un fel de Grig din Steaua fără nume, care vine după Mona. Cu rol întors: aici ea vine după el, dar el nu se lasă impresionat de rugămințile soției părăsite. Iar "Poreclă" își urmează calea, renunțând și la Fundă. Alexandru Beteringhe (Primar), Tudor Andronic (Bittner) și Marinoiu Vasile (Menestrel) întregesc distribuția.
Întorsături de situație în deznodământ aruncă în echivoc trama subiectului. Voit sau neintenționat. Oricum, montarea de la Teatrul "Anton Pann" e una remarcabilă între cele montate la noi pe acest text.
(foto: Andrei Oană)