Prima seara a adus în fața publicului o mare actriță, într-o reprezentație în afară de concurs. În volumul de "secrete mărturisite", Nu sunt eu, apărut la Editura Litera în anul 2020, autoarea, actrița Maia Morgenstern, notează în primele rânduri: "Sunt lucruri foarte personale, sunt lucruri secrete, pe care nu știu dacă aș fi în stare să le spun vreodată cuiva. De asta am scris.[...] Sunt lucruri intime, sunt lucruri pe care nu le-aș spune decât prietenilor foarte, foarte buni. Oamenilor care ar înțelege." Invitându-i pe spectatori să-i devină cei mai buni prieteni, Maia Morgenstern, călăuzită de regizorul Victor Ioan Frunză, concepe la Teatrul Dramaturgilor Români din București un emoționant recital-confesiune, Nu sunt eu, un one woman show, în care universul scenic, imaginat de scenografa Adriana Grand, se contopește cu ființa ei tumultuoasă. Maia trece cu ludicitatea-i cunoscută de la o stare la alta, de la comic la tragic, în momente duioase, nostalgice, copleșitoare, care se succed asemeni gândului, fără a respecta ordinea cronologică. Pendulând între copilăria, cu problemele ei, și maturitatea, cu împliniri și dezamăgiri, actrița te poartă cu dibăcie, părtaș la toate, certificând încă o dată plurivalența talentului ei.
Spectacolul care a deschis seria celor aflate în concurs, a fost Miorița, de la Teatrul Dramatic "Fani Tardini" din Galați, a cincea montare a programului Proiect 9. Teatru Românesc Contemporan. "Un program artistic pe termen mediu conceput și inițiat de către Teatrul Dramatic "Fani Tardini" din Galați, cu participarea a trei regizori, [...] care vor monta aici în total nouă spectacole de teatru, pe durata a trei stagiuni consecutive. [...] Cele nouă spectacole vor avea la bază texte românești de teatru, texte noi, scrise special pentru trupa de actori de la Galați, dar și creații colective generate de actori sub îndrumarea regizorilor. Scopul fundamental al proiectului este unul de revitalizare a actului teatral, prin abordarea unor mijloace de creație și producție diferite față de cele cu care Teatrul din Galați a operat până acum [...] Principiile unității și diversității, căutarea unei identități și a unui spirit al locului, libertatea de creație, creația colectivă, democratizarea actului creației și a actului managerial, descoperirea de noi mjloace de expresie actoricești și regizorale [...] sunt doar câteva dintre ideile care stau la baza acestui proiect.", este notat pe site-ul instituției gălățene. Pornind de la textul baladei, scenariul, semnat de Radu Horghidan, îmbină tragicul și comicul într-o montare contemporană, semnată de regizorul Cristian Ban, despre relația dintre om și Divinitate, relație marcată pregnant de spațiul scenic, conceput de scenografa Andreea Săndulescu. "Piciorul de plai, gura de Rai", imaginate sugestiv, apar vegheate de luminosul cerc, ca simbol cu semnificații mistice, potrivit căruia Dumnezeu este un cerc cu centrul pretutindeni și o circumferință în nicăieri. Actorii: Nică Bargan (Ciobanul moldovean), Elena Emandi (Oaia ciobanului moldovean), Radu Horghidan (Ciobanul vrâncean), Oana Mogoș (Oaia ciobanului vrâncean), Vlad Ajder (Ciobanul ungurean), Elena Anghel (Oaia ciobanului ungurean), Mihaela Grosu (Mireasa), Mihai Păun (Căinele), au partituri ce țin de context. Despre montare, regizorul notează în caietul program: "Un spectacol solar, despre natura umană, care, metaforic, provoacă spectatorul și în care încercăm să punem forța baladei, fără să dăm verdicte. E despre confruntarea noastră, a celor de azi, cu temele baladei care încă creează tensiuni în societatea noastră. Textul este scris pornind de la baladă și este rezultatul improvizațiilor actorilor care au contribuit într-o mare măsură la construirea spectacolului, dar cu toate acestea temele din balada populară sunt reprezentate puternic în spectacolul nostru."
Teatrul "Mihai Eminescu" din Botoșani a prezentat, în cea de-a treia seară, un text ce aparține genului epistolar, semnat de poetul latin Publius Ovidius Naso, Heroides, în traducere, recontextualizare, adaptare scenică, viziune regizorală inspirată, realizate de talentatul Andrei Măjeri, care concepe totodată spațiul de joc, muzica și costumele, pentru spectacolul botoșănean, Eroine. Din colecția de scrisori de dragoste fictive. conturate de figuri feminine mitologice, Andrei Măjeri alege nouă, reușind un spectacol în care se contopește poezia modelelor, a eroinelor antice, cu forme contemporane, căpătând noi dimensiuni. Un echipaj feminin 8+1, aflat la propriu într-o barcă pneumatică, întreprinde o călătorie inițiatică metaforică în propria ființă, în propriile amintiri, monoloagele personajelor fiind scrisori de dragoste, prin care eroinele reinterpretează miturile și neîmplinirile celebrelor iubiri. Ariadna (Lorena Luchian), abandonată de Tezeu, Penelopa (Creola Muncaciu), așteptîndu-l pe Ulise, mărturisește deprimarea ca realitate a fidelității ei, Fedra (Dana Bucătaru), ucigașa, victimă a iubirii nefirești, Medeea (Silvia Luca) cu iubirea mistuitoare pentru Iason, dar și cea nefericită dintre Elena (Gina Pătrașcu Zamfirache) și Paris. Apar și eroine mai puțin cunoscute - Deianira (Lenuș Moraru), Briseida (Ella Nistor), Hipsipila (Lidia Uja), Enone (Irina Mititelu), cu iubiri trecătoare, părăsite de bărbați. Dramatismul capătă însă pe parcurs tușe comice și ușoare ironii. "Putem chestiona memoria culturală, doar punând-o în dialog cu schimbările sociale. În barca noastră interogăm capacitatea unei femei de a trăi miza alteia. Vorbim despre regenerare, demnitate, refuz selectiv, empatie, politicile corpului, destin social și măsura în care ne definim prin persoana iubită", mărturisește Andrei Măjeri.
Cei trei membrii ai Juriului publicului au oferit Premiul publicului spectacolului Cancún, de la Teatrul "Nottara" din București. Jordi Galcerán, autorul, își încadrează propriul text în categoria comediilor rafinate, în care se îmbină umorul cu reflecția, râsul cu emoția. O comedie despre relațiile interumane, despre fericire și lipsa ei în cuplu, despre neîmpliniri ce erup în subconștient, generând acțiuni ce alternează planul real cu cel imaginar. După 25 de ani de căsnicie și prietenie, două cupluri, aflate în vacanță în celebra stațiune Cancún, ajung la momentul adevărului nespus și al dorințelor reprimate, sondând dimensiuni ascunse ale umanului, în jocul de-a "ce-ar fi dacă", dacă drumul în viață ar fi fost altul, dacă umărul ar fi fost al altui partener.
Actorii se remarcă în personaje figurate cu modernitate expresivă, ce reliefează substanța de adâncime a textului. Cerasela Iosifescu (Reme), răsplătită de Juriul de specialitate cu Premiul pentru Cea mai bună actriță, cu o partitură ofertantă, ce îi permite descifrări subtile ale nuanțelor din text, trece printr-o gamă largă de stări, un manifest al talentului și magnetismului scenic de care uzează cu rafinament. Gabriel Răuță (Vicente) își compune personajul cu dibăcie, cu tușe de comic bine dozat. Ada Navrot (Laura) și Alex Jitea (Pablo) interpretează cu inventivitate, caligrafiind elocvent. Felix Alexa, unul dintre regizorii de marcă din spațiul teatral românesc, concepe o comedie profundă, cu multiple sensuri ce invită la reflecție, într-un limbaj teatral marcat de ludicitate. Spațiul, ideal, creat de scenografa Andrada Chiriac, o ilustrativă cameră de hotel pe care eclerajul, semnat tot de regizor, o învăluie în atmosfera de joc, potențează ideile viziunii regizorale și ale jocului actoricesc.
Întâlnirea dintre două mari personalități în celebrul bar parizian Lapin Agile, înainte de a fi catalogate irevocabil drept genii, personalități ce vor schimba lumea secolului XX, a fost imaginată cu treizeci de ani în urmă de cunoscutul actor, scriitor, producător american, Steve Martin, în piesa cu titlul Picasso at the Lapin Agile. Teatrul de Comedie din București prezintă acest text în premieră națională, sub titlul Picasso vs. Einstein, în traducerea și viziunea regizorală a Teodorei Petre, o montare ce ilustrează atmosfera boemă a unui Paris de început de secol, un Paris al anului 1904. Decorul, aproape naturalist, imaginat de Andrei Șova, studiat până în cel mai mic detaliu, respectă amprenta epocii, care este desăvârșită și prin costumele expresive, ce individualizează linia fiecărui personaj, costume semnate de Ioana Pashca. În bar, locul de întâlnire dintre artiști, scriitori, femei visătoare dornice de aventuri, tânărul Einstein, care este încă un funcționar guvernamental dar știe că va inventa ceva măreț - "noaptea apar stelele din capul meu", și la fel de tânărul Picasso, îngâmfat, afemeiat, care simte că prin pictură "întinde mâna printre secole", se provoacă reciproc la duel, armele de care vor uza fiind creioanele. Întreaga distribuție, cu actori bine aleși, dimensionează personaje conturate abil, cu inventivitate, fiecare susținându-și partitura prin alternări de ritm, și bogăție în expresie: Răzvan Krem Alexe (Einstein), Theodor Costache (Picasso), Sorin Miron (Freddy), Marius Drogeanu (Gaston), Angel Popescu (Sagot), Dragoș Galbăn (Schmendiman), Iosif Paștină (Un vizitator), Ana Maria Turcu (Germaine), Andreea Alexandrescu (Suzanne / O admiratoare), Laura Creț (Contesa). Cu toate că este un spectacol ce are toate ingredientele pentru a fi un autentic succes de public, paradoxal, râmâne pe alocuri neîmplinit, poate prin umorul aparte, de factură americană.
Portugalia, piesa de succes a dramaturgului maghiar Zoltán Egressy, considerat "copilul teribil" al literaturii dramatice maghiare contemporane, scrisă în anul 2005, a cunoscut numeroase montări și în spațiul teatral românesc. Teatrul "Anton Pann" din Râmnicu Vâlcea prezintă, în cea de-a șasea seară de Festival, cea mai recentă variantă de Portugalia, în concepția regizorală a actorului Tavi Costin, care cu acest spectacol își face debutul regizoral. Folosind traducerea realizată de Réka Csürös, Tavi Costin creează un spectacol curat, coerent, fără artificii regizorale gratuite, o montare care se sprijină pe actori și tonalitățile lor de joc, pe tensiune scenică gradat conturată, pe relații bine armonizate. Povestea e simplă. Un tânăr, Poreclă, părăsește Budapesta și familia, pornind în căutarea spațiului ideal, reprezentat de Portugalia, unde s-ar putea împlini. Pe drum se oprește în micul sat Irgács, un univers al banalității, în care timpul și-a pierdut din rost, în care centrul lumii pare esențializat în cârciuma lui Lajos. Spațiul, creat de scenografa Mădălina Mihai, este unul lacustru, simbolizând izolarea, însingurarea, lipsa de siguranță, așa cum apar atât personajele cât și universul lor. Fragila povestea de dragoste dintre Poreclă și Fundă, se încadrează perfect în context. Ștefan Pavel (Poreclă), căruia i s-a acordat Premiul pentru cel mai bun actor, din partea juriului de specialitate, compune firesc, cu rafinament și dezinvoltură, un personaj cu farmec, bine nuanțat. Îl secondează inspirat, interpretând cu ingeniozitate Bianca Cuculici (Fundă).
Radu Constantinov (Lajos), Kostas Mincu (Sfeclă), Constantin Dogioiu (Preotul), Andrei Cătălin (Clamă), Cătălina Sima (Femeia), Cosmin Teodor Pană (Satană), Szász Réka (Soția) și Alexandru Beteringhe (Primarul), Tudor Andronic (Bittner), Vasile Marinoiu (Menestrel), creează momente cu tușe de umor, cu dibăcie a interpretării și rigoare, într-un spectacol agreabil, pe placul tuturor.
Juriul de specialitate a acordat Premiul pentru cel mai bun spectacol Teatrului "Toma Caragiu" din Ploiești, pentru spumoasa montare a piesei Funny Money de Ray Cooney, construcție scenică concepută de Ioan Coman, care semnează și traducerea. Celebra comedie a avut premiera absolută în anul 1994, la The Churchill Theatre, Bromley, Londra, iar în spațiul teatral românesc a cunoscut mai multe montări de succes, cea mai cunoscută fiind cea de la Teatrul de Comedie, Bani din cer, în regia lui Horațiu Mălăiele.
Spectacolul ploieștean Funny Money, prima experiență regizorală a actorului Ioan Coman, este tot unul cu succes la public. Comicul de situație și limbaj, cu numeroase răsturnări și încurcături, întregit de o distribuție potrivită, o echipă cu abilități în comedie, reprezintă cea mai potrivită rețetă pentru o montare ce curge într-un ritm alert, cu vervă și bucurie în joc. Ion Radu Burlan (Henry Perkins), contabilul care ia din greșeală o servietă cu 735.000 de lire sterline, în loc de servieta cu fular și obișnuitul sandviș cu brânză, își conturează personajul cu inventivitate și mult haz. Clara Flores (Jean Perkins), soția, care în urma șocului îmbogățirii peste noapte descoperă pasiunea pentru alcool, compune cu dozajul cuvenit momentele beției în crescendo. Dragoș Câmpan (Vic Johnson) și Nadiana Sălăgean (Betty Johnson), cuplul de prieteni, la bine și la greu, își figurează cu nuanțe potrivite personajele, cu temperament și, unde este cazul, cu sex appeal. Paul Chiribuță (Slater) întruchipează, cu iscusință și umor, un polițist prea credul, generator al multor încurcături. Karl Baker (Davenport), Alin Teglaș (Bill) și Iuliu Gâlea (Un pieton), creionează cu expresivitate personajele mai mici. Spațiul de joc realizat de Ionuț Vișan este funcțional, simplu, bine gândit. "Banii care practic nu există, practic n-ai cum să-i furi", bani, care se pierd sau se redescoperă moment de moment, sunt motorul principal al comediei, al unui spectacol ce a stârnit repetate aplauze și hohote de râs.
Cuvântul de închidere, al ediției cu numărul XVIII a Festivalului, l-a avut trupa Teatrului Național "Marin Sorescu" din Craiova, care a oferit o autentică "terapie prin râs" publicului buzoian, prin remarcabilul spectacol Toc Toc, comedia de mare succes, cu un umor suculent, de situație și limbaj, cu roluri ofertante, în care actorii își pot demonstra dimensiunea talentului lor. Scrisă în anul 2005, de către regizorul și umoristul Laurent Baffie, piesa a cunoscut numeroase montări pe diferite scene ale lumii. Excelenta montare craioveană, regizată de Managerul teatrului, Alexandru Boureanu, și de cea care semnează și traducerea textului, actrița Raluca Păun, se sprijină pe un concept regizoral simplu, expresiv și inspirat, iar decorul minimalist, construit de scenografa Vanessa Beca, se subordonează ideilor regizorale, oferind spațiul de joc perfect organizat, în care actorii se pot dezlănțui. În sala de așteptare a cabinetului unui celebru medic neuropsihiatru, ajung pentru o consultație demult programată șase persoane cu probleme psihice, având diverse forme de tulburări obsesiv compulsive (TOC). Blocat în aeroportul din Frankfurt, doctorul întârzie, iar pacienții intră în vorbă, declanșând un real proces de terapie de grup, mărturisind și ascultând poveștile vieților lor, ordonate de problematice patologii. Marian Politic (Frederic), cel care suferă de sindromul Tourette, executând gesturi obscene și rostind cuvinte licențioase, cu rigoare dă un aer de firesc acestora, reliefându-și personajul cu un umor fin. Alex Calangiu (Vincent), taximetristul bolnav de aritmomanie, care face mental complicate operații matematice, interpretează cu haz și dozajul potrivit. Romanița Ionescu (Blanche), înveșmântată elocvent de Lia Dogaru, semnatara sugestivelor costume, este albă la propriu și la figurat, cu nosofobie, reamintind, prin detalii fine ale comicului, lumea obsesivă a pandemiei, cu șervețele și dezinfectant. Raluca Păun (Maria) excelează în credincioasa afectată de siderodromofobie, controlând obsedant dacă a luat cheile sau dacă gazul e închis, actrița își folosește cu multă inteligență scenică disponibilitățile spre umor. Costinela Ungureanu (Lili) are ca patologie palilalia, prin care repetă de două ori aceleași fraze sau cuvinte, este delicată, sensibilă ca apariție și joc. Claudiu Mihail (Bob), cu ideea fixă a simetriei, are un joc expresiv. Asistenta medicală cunoaște în interpretarea Ramonei Drăgulescu, o eleganță sofisticată și un joc insinuant, cu nuanțe subtile de Mildred Ratched, personajul din Zbor deasupra unui cuib de cuci, fiind sprijinul incontestabil al medicului, cea care orchestrează din umbră, întâlnirea de grup.
Evenimentul i-a avut în vedere și pe micii spectatori, care s-au amuzat deplin la spectacolul non-verbal Cuibul de clovni, de la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploiești, secția păpuși, creație a unui specialist în clovnerie, Mihai Sandu Gruia, pe muzica semnată de Mihai Bisericanu. În spațiul imaginat de Mihai Andone, actorii, clovni de diferite tipologii, Ana Maria Orban, Ioana Roșu, Daniel Burcea, Maria Miruna Lazăr, Nelu Neagoe și Nuța Ilie, au străbătut povești și personaje, într-un amestec de forță și subtilitate, bine echilibrat. Un spectacol plin de umor, duioșie, lumină și culoare, cu o serie de clovnerii spre deliciul tuturor: copii, părinți, bunici.
Spectacolul Români la Porțile Lumii, al Teatrului Masca din București, a fost prezentat în secțiunea outdoor a Festivalului, un spectacol de statui vivante conceput și regizat de Mihai Mălaimare, realizat în două părți, prima, dedicată bronzului, un material puternic, inflexibil, mândru, iar a doua porțelanului, material de o rară frumusețe, dar extrem de fragil. Despre statuile vivante, Mihai Mălaimare notează în volumul Statuia vivantă, semnat de profesorul-cercetător, apărută la Editura RAO, în anul 2021, ca rezultat a 12 ani de perseverente cercetări în universul complex al statuilor vivante: "Momentul descoperirii statuii vivante a fost unul cu totul deosebit, deoarece, practic, am ajuns la o formulă de spectacol senzațională, a cărei pregătire impune folosirea tuturor tehnicilor cunoscute și, paradoxal, descoperirea multor altora la care nici nu ne-am fi gândit, făcând din actor un adevărat cercetător, scoțându-1 din liniștea mijloacelor asumate și aducându-1 în tranșeele războiului cu sine însuși. Teatrul a devenit astfel un poligon de încercare, iar pregătirea unei statui, un adevărat pariu". Montarea le oferă celor prezenți posibilitatea de a cunoaște secrete care au motivat și inspirat mari personalități românești de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX: Smaranda Gheorghiu, Ștefania Mărăcineanu, Elena Văcărescu, Elisa Leonida Zamfirescu, Elena Caragiani-Stoienescu, Martha Bibescu, Grigore Antipa, Victor Babeș, Anghel Saligny, Lucia Sturdza Bulandra, Haricleea Darclée, Elvira Popescu, Smaranda Brăiescu, Alice Cocea, Maria Virginia Andreescu Haret, Carol Davilla, Theodor Pallady și Tony Bulandra. Înveșmântați în desăvârșitele costume, realizate de Anca Albani, nouă actori, Anamaria Pîslaru, Sorin Dinculescu, Dora Iftode, Valentin Mihalache, Alina Crăiță, Laura Dumitrașcu Duică , Amalia Popa, Mădălin Mladinovici, Florentina Dadal, întruchipează meșteșugit, ca rezultat al unui intens antrenament, expresivele personaje devenite statui vivante, într-o autentică gală a respectului și admirației Lumii întregii.
Cea de-a XVIII-a ediție a Festivalului Buzău / iubește / teatru a prezentat IUBIREA în spectacole deconectante, pe gustul publicului larg. Gina Chivulescu, Managerul Teatrului "George Ciprian", ținând cont de numărul mare de spectatori și de intensitatea aplauzelor, mărturisește că și în această ediție nivelul a fost cel cu care publicul buzoian și invitații Festivalului au fost obișnuiți. Întreaga echipă a evenimentului a muncit intens - Directorul Adrian Găzdaru, Selecționerul, Carmen Stanciu, cei care au coordonat buna desfășurare, Oana Borș, Mirela Sandu Gheorghiu, Georgiana Camelia Vlădoiu, Cristina Burduja, și nu în ultimul rând echipa Teatrului "George Ciprian".