De pe eternul utilizat Google aflăm că în lume sunt peste 100 de milioane de persoane care suferă de TOC - Tulburare Obsesiv Compulsivă - definită ca "anxietate caracterizată de gânduri intruzive care provoacă frică, agitație, comportamente repetitive". Îndemnul glumeț-terapeutic-ludic spre normalitate ar fi Cioc-boc treci la loc! (Desigur nu în locul lui Boc, pentru că primarul Clujului e atins de un TOC similar în privința metroului. O tulburare repetitivă ce poate deveni benefică până la urmă pentru clujeni.)
Lăsând gluma deoparte, psihoterapia învelită în staniolul subțire al umorului scoate la iveală câteva personaje drăguțe, aflate într-o interacțiune profitabilă. Sunt șase la număr, fiecare cu țăcăneala lui. Autorul însuși mărturisea "cât în glumă, cât în serios, că suferă de toate TOC-urile personajelor din piesă." Cu siguranță că spectatorii, confruntați cu aceste "cazuri reale" de pe scenă, au recunoscut în sinea lor că au fixuri sau fixații, obsesii asemănătoare. Cu ieșiri verbale necontrolate se confruntă Frederic, interpretat de Marian Politic. Ieșirile lui bruște, scabroase, provoacă râsul spectatorilor. Alex Calangiu e Vincent, un taximetrist simpatic, inteligent, preocupat de calcule matematice. Romanița Ionescu, îmbrăcată în alb, e Blanche, laboranta maniacă în privința curățeniei, care dezinfectează scaun după scaun și folosește hârtie protectoare în exces. Acuratețea vocii, dicția perfectă sunt de admirat la Raluca Păun. Ea este o habotnică agitată, care verifică mereu dacă a stins lumina în apartamentul părăsit de curând, dacă a stins gazul sau a oprit apa de la robinet. Plăcută, plăpândă și delicată, este și Costinela Ungureanu în rolul bâlbâitei Lili, cea care dublează nemotivat fiecare replică. Programator IT este Bob interpretat de Claudiu Mihail, obsedat de ordine, care nu poate trece peste liniile care i se ivesc în cale. Afecțiuni psihice nu foarte grave, dar sâcâitoare, deranjante mai ales în societate, de care vor să scape cu toții. Sunt fobii, obsesii, înregistrate ca deviații recente de la normalitate, cum ar fi frica de a bea un pahar cu apă. Personajele comunică, se destăinuie unul altuia în timp ce-l așteaptă pe medic. Dar distinsul doctor întârzie să-și facă apariția. Atunci ei propun un joc, ceea ce se transformă într-o veritabilă terapie de grup, ca vindecarea de adicții precum dependența de droguri, alcool sau țigări. Șocul final descumpănește. E o lovitura de teatru pregătită în secret. N-o divulg pentru că, probabil, mai vor și alții să vadă spectacolul.
Oricum, asta este ușa spre sala unde se practică, improvizat, terapia de grup, deschisă cu cheie umoristică de artiștii craioveni. Nemaivorbind că teatrul însuși este o terapie de grup. Comedia Toc Toc oferă cea mai bună, eficientă și revigorantă terapie prin râs. Râsul vindicativ.
(foto: Andreea Iordache)