Heaven is a Place on Earth - R.M.N. în variantă britanică și Omagiul Pierre Angénieux - Cannes, 2023

The Old Oak și Omagiul Pierre Angénieux acordat lui Barry Ackroyd

A unsprezecea zi a Festivalului de Film de la Cannes 2023 a fost îmbibată în opera cineastului britanic Ken Loach. În primul rând am fost la proiecția ultimului său film, The Old Oak, aflat în Competiția Oficială. În ciuda faptului că mă emoționez foarte rar în ultima vreme, The Old Oak a reușit cumva această performanță. Asemeni filmului românesc R.M.N., semnat de Cristian Mungiu, ce a concurat la Cannes în 2022, producția britanică abordează problema imigranților ce se stabilesc în comunități mici și sunt întâmpinați cu dispreț de localnici. Ken Loach expune, cu puțin mai mult optimism, povestea unor refugiați sirieni ajunși într-un fost sat de mineri din Anglia de Nord-Est. Reprezentanta lor este Yara, o tânără fotografă vorbitoare de engleză. Din partea cealaltă îl avem pe TJ, proprietarul barului din titlu - ultimul local public rămas deschis -, prins adeseori la mijloc între a face o faptă bună și a ajuta comunitatea sau a-și păstra clienții fideli, un grup de bărbați rasiști până în măduva oaselor.


Yara și TJ se împrietenesc după ce unul dintre englezii nervoși sparge aparatul de fotografiat al fetei. Dorința lor de a schimba lucrurile atât pentru noi-veniți, cât și pentru copiii izolați ai localnicilor îi apropie, ajungând să empatizeze tot mai mult pe măsură ce fiecare descoperă trecutul celuilalt. Deși urmărit constant de ghinion - și câteodată chiar de intențiile rele ale vecinilor și prietenilor -, duo-ul nu renunță niciodată la lupta pentru un viitor mai pozitiv. The Old Oak este unul dintre acele filme care redau speranța în umanitate, asemeni lui Pay It Forward - finalurile sunt de asemenea foarte similare. Muzica compozitorului George Fenton adaugă emoție unei povești al cărui tragic e conturat cu subtilitate și lăsat în plan secundar. Cu umor specific britanic - potențat de dialectul Geordie folosit de personaje -, într-un decor natural cu case de cărămidă și peisaje idilice, Loach materializează citatul "if we eat together we stick together" și arată cum oamenii simpli pot construi, dacă își unesc forțele, un rai pe pământ.

A doua întâlnire cu regizorul britanic și trecutul lui prolific a fost în cadrul decernării Omagiului Pierre Angénieux - premiu ce și-a sărbătorit în 2023 a zecea aniversare -, acordat directorului de imagine Barry Ackroyd, colaborator îndelungat și prieten al lui Ken Loach. Ceremonia a fost o experiență nouă și neașteptată pentru mine (mi-am rezervat bilet crezând că e pentru o proiecție), însă una în care am aflat o sumedenie de informații noi despre industria filmului - în pofida faptului că nu am înțeles decât parțial discursurile în franceză fiindcă setul de căști pe care l-am primit pentru traducere se întreruperea la fiecare cuvânt.

Un alt premiu, pentru recunoașterea tinerelor talente din spatele camerelor de filmat, oferit pentru al cincilea an, a fost înmânat de starul egiptean Amina Khalil regizoarei aflate la început de drum Haya Khairat. Un videoclip de prezentare al portofoliului ei a fost proiectat la final. Creatoarea distincției Angénieux Special Encouragement, Séverine Serrano, a fost de asemenea prezentă la eveniment. Alături de ea, ca invitat de onoare, s-a aflat actrița Clotilde Courau, Prințesă de Savoia și Prințesă a Veneției, care a participat și la TIFF-ul nostru clujean în 2017.

Emmanuel Sprauel, președinte al brandului Angénieux - al cărui lentile au fost la bordul rachetei din misiunea Apollo 11 și au documentat primul pas al omului pe lună -, i-a oferit lui Barry Ackroyd un obiectiv proiectat special pentru el și gravat cu inițialele acestuia, în semn de mulțumire pentru întreaga carieră artistică. Decernarea a fost acompaniată de un montaj al imaginilor reprezentative surprinse de operator pentru diferiți regizori - predominant Ken Loach.

O surpriză a serii au fost mesajele video transmise de colegii și prietenii câștigătorului, care l-au lăudat pentru entuziasmul debordant prezent la fiecare filmare, libertatea pe care o oferă actorilor, naturalețea mișcărilor bruște de cameră, eleganța, inventivitatea și adaptabilitatea lui. Printre ei s-au numărat regizorii Paul Greengrass, Kathryn Bigelow, Park Chan-wook, Stephen Poliakoff, Jay Roach, Stuart Townsend și actorul John Lithgow. Ken Loach, care a colaborat cu directorul de imagine pentru nu mai puțin de doisprezece filme, l-a felicitat cu mult umor - menționând cu părere de rău că se află în altă parte a aceleiași clădiri (pentru premiera lui The Old Oak), dar că vor închina cu siguranță un pahar pentru a sărbători la finalul serii.

După eveniment, am stat la povești pentru prima dată de când vin la Cannes cu o persoană necunoscută, un francez cu rădăcini în Hong Kong care lucrează în post-producție. Mi-a confirmat multe dintre bănuielile pe care le aveam legate de festival și de lucrurile care nu se văd sau nu se cunosc în exterior. Dar mi-a împărtășit și multe întâmplări care mi-au dat speranță. La fel ca în cazul peliculei lui Loach sau în cazul premiilor acordate în această seară, un lucru este clar: dacă ne unim forțele, we'll make heaven a place on earth.

Notă: Deplasarea Oanei Balaci la Cannes a fost sprijinită de Facultatea de Teatru și Film a Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca. Oana este studentă a secției de Filmologie a acestei Facultăți.