iunie 2023
Festivalul TIFF 2023
Mă gândeam zilele astea că nu sunt genul care să scrie în timpul unui eveniment. Să fac cronici după filme de festival. Parcă am nevoie să se așeze... să mă așez eu... să găsesc ce rămâne în mine după ce prima emoție a trecut.

Andrei scrie în timp real. După fiecare film EducaTIFF văzut și îl apreciez pentru munca lui.
Eu mă încarc în fiecare eveniment. Mă las răscolită. Și răvășită.
Iubesc să fiu cu fetele, prietenele mele, după filme și să procesăm... să lăsăm gânduri și trăiri să prindă formă în cuvinte.
Dar să scriu, parcă cere să se fi cernut în mine.
Și în timpul TIFF-ului nu are loc nimic să se așeze.

Simt că de fapt ăsta e unul din principalele motive pentru care merg la TIFF de pe la primele ediții - pentru că e incomod. Pentru că nu mă lasă unde sunt. Pentru că mă provoacă să ies din ale mele așezate. Asta e calitatea artei. În orice formă vine. Să mă zguduie și să mă invite, uneori nu foarte gentil, să mă uit din loc nou, să reconfigurez trasee.
Așa că îmi place TIFF. Și cine mă cunoaște, știe asta.

Spotul oficial al acestei ediții vorbește despre cum "ne-a afectat pe toți" și simt că sunt iremediabil "afectată" de fenomenul ăsta care se numește TIFF.

Astăzi (ieri deja) am început ziua cu un film EducaTIFF - Ha'mishlahat / Delegation / Excursie cu clasa. Filmele din categoria asta educațională, au devenit tot mai bune. Nu doar că abordează mereu subiecte care au bătaie în profunzimi, tematici importante și necesare, dar în ultimii ani văd filme care au devenit tot mai creative în a găsi căi de a ajunge la publicul tânăr. Într-o lume în care filmele mainstream, cu bugete mari de marketing, acaparează, e foarte fain de văzut că se naște încă o bucată tare aparte a cinematografiei, și ieșim din tiparele standard ale filmelor pentru copii și adolescenți.


Eu recomand EducaTIFF de mult. Merg cu Andrei de pe la începuturile acestui proiect. Și simt că o să continui să merg și când el va fi prea cool ca să mă însoțească;)). Dar e așa de fain când se deschid poveștile după. Cineva din echipă vine mereu la final de film și provoacă la discuții. Eu ca adult fac asta după fiecare proiecție. Dar e tare bine că se creează genul ăsta de obicei - să te uiți critic la ce ai văzut. Să verifici ce rămâne cu tine și ce teme deschide un film vizionat. Mda. Sunt mare fan EducaTIFF. Poate mergeți și voi. Și dacă prindeți Ha'mishlahat / Delegation / Excursie cu clasa pe undeva, nu ezitați. M-am bucurat să găsesc nu doar abordarea clasică, emoțională a filmelor despre naziști, ci un spațiu actual în care să ne întrebăm despre integrarea istoriei în viețile noastre. Despre relevanța unor gesturi automate. Despre importanța ducerii lucrurilor mai profund când "facem istorie". A fost fain.

Apoi am văzut Tàr. Un film despre viața unei dirijoare, despre care citisem repetat doar că rolul principal este ceva absolut de neegalat. Și doamne cum a fost Cate Blanchett!! Din primul cadru. De la primele replici. Apoi prin spațiile de monolog uneori interminabile despre muzică, ritm, viziune... Wooow. Ce rol! Ce Om am descoperit văzând acest film groaznic de lung. Și deloc simplu de dus.


Și uite-mă că mă iau după Andrei și scriu și eu "mini-cronici" dar serios că îmi e greu să spun mai multe. Am rămas doar cu o fascinație și mai profundă pentru această actriță atât de versatilă oricum. Când lovește un sac de box și întreagă ei statură se transformă... Când se așază în a-și privi fiica și se îndulcește în toată rigiditatea ei... Când rămâne centrată și nu se lasă trasă în iureșul unor fake news și acuzații... Doamne cât de bun a fost rolul ăsta. Tare mă tem că nu există premiu suficient de mare care să o cuprindă pentru tot ce a creat aici... Așa că am plecat cu inima plină și nu mi-am imaginat că mai pot intra în ceva după asta...

Îmi programasem seara pentru Bonțida. De câțiva ani îmi aloc una din serile Weekendului la Castel pentru a mă scălda în tot ce creează spațiul ăla minunat. E foaaaarte aparte locul acela. Seara lăsându-se peste ruinele castelului, păsări și viață și natură creând poate cea mai aparte "sală de cinema" pe care am experimentat-o vreodată. Dacă nu ați fost până acum la un film sau cine-concert la Bonțida, să nu ratați!

Din păcate, vremea a ales să mute evenimentul programat, iar Opera Maghiară, un alt spațiu cu istorie și mult șarm, a găzduit concertul lui Jay Jay Johanson și apoi proiecția documentarului And the King Said, What a Fantastic Machine / Ce mașinărie fantastică. Muzica s-ar fi potrivit atât de bine la castel... Mă tot trezeam în timpul concertului imaginându-mi-l pe fundal cu ruine și cer întunecându-se treptat... Au fost două momente în concert - un solo doar voce, fără acompaniament, care a intrat atât de adânc... și a deschis spatii de visare... și momentul când hit-ul lor a pornit cu primele acorduri, și sala fluiera... mda... goose bumps... și dacă ar fi fost și la castel, imaginea ar fi fost completă.


A urmat o peliculă despre evoluția cinematografiei și a tehnicii pe bucata de imagine, fotografie, film - pornind de la imaginile mișcătoare, până la Youtube și tiktok... Răvășitor... Am crezut că va fi doar ceva ce am mai văzut de atâtea ori, dar zicea bine Mihai Chirilov în recomandările lui (care îmi sunt mereu ancore în crearea programului) că în 2023, secțiunea de documentare merită urmărită în festival, că au îndrăznit abordări noi, că au ales să iasă din tipare. Și And the King Said, What a Fantastic Machine / Ce mașinărie fantastică, e un motiv bun să mai pun în program niște filme...

Dar de fapt ce m-a convins să scriu, a fost drumul spre casă. În miez de noapte, prin centru, Viața vuia:). Vesel. Activ. Implicat. Filozofând... Am redescoperit orașul de festival și DOAMNE CE ÎMI PLACE!!

Avem la noi acasă ocazia să trăim o transformare a străzilor și localurilor și conversațiilor... și când devii parte din asta, când contribui, se simte atât de altfel.

Am început și voi încheia TIFF în Open Air în Piața Unirii. E tradiție deja. Voi zâmbi la toți oamenii cu care deja an de an ne revedem pe la cozile de intrare la filme. Nu ne știm numele. Nu ne cunoaștem viețile, dar e ceva ce ne unește... mda... revin la faptul că e bun spotul din acest an:)

Mulțumesc pentru mișcarea pornită înăuntru.
Continuăm.
Urmează încă o zi cu 4 filme.
Și apoi altele și altele.

Nu știu dacă o să mai scriu dar m-am bucurat de mișcarea de acum.

Zic și eu ca Andrei - haideți la TIFF.


Descarcă catalogul și aperiTIFF 2023 aici, respectiv aici.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus