Așa că îl însoțim în depănarea amintirile: de la o închisoare irakiană unde fusese aruncat împreună cu familia sa din rezistența kurdă, la copilăria în Germania și apoi la maturizarea în mediile interlope din Occident. Peripețiile sunt fascinante pentru că arată fața afacerilor negre europene, total diferită de aura de respectabilitate cu care suntem obișnuiți.
Scenariul este co-scris de către regizorul Fatih Akin împreună cu rapperul Giwar 'Xatar' Hajabi, după autobiografia acestuia din urmă. Povestea de viață, relatată retrospectiv, poate fi împărțită în două jumătăți distincte, însoțite de un epilog fericit.
Prima este copilăria. Începutul, captivant și intens, ne duce înapoi în timp, când copilul era întemnițat alături de tatăl său, un compozitor celebru. Apoi, ne întoarcem și mai mult în timp, în timpul cuceririi puterii de către Khomeini și a rezistenței kurzilor împotriva decretului acestuia de a-i extermina. O cunoaștem pe mama sa, o figură eroică, ce se adăpostește de bombe într-o peșteră din care liliecii au fost alungați de zgomotele războiului și îl naște singură, tăind cordonul ombilical cu o piatră. Îi va pune numele Giwar, adică "născut din suferință".
În această perioadă, copil fiind, era total dependent de familia sa. Accentul cade pe sacrificiile făcute de familie în rezistența națională kurdă și apoi dificultățile de a se încadra în societatea vest-europeană. Aici îl cunoaștem pe tatăl său, un cunoscut compozitor, un fel de Ciprian Porumbescu, o figură marcantă a emancipării culturale kurde "care amestecă motive tradiționale cu muzica cultă". Eroul se demonstrează însă slab de înger (sau mai bine zis de etică), iar atunci când cunoaște gloria, își abandonează familia pentru o tânără muziciană.
Trezit deodată fără sprijin, Giwar începe a doua parte a vieții sale, cea în care e obligat să se descurce într-o lume care nu-i este neapărat ostilă, dar care nu-i oferă prea multe căi de evoluție. Așa că începe să vândă droguri în paralel cu preocupări muzicale. Peripețiile care urmează vor face deliciul spectatorilor prin suita de ghinioane care se petrec hoților "cinstiți", dar începători. Rheingold vorbește despre căderea în păcatele criminalității și posibila mântuire prin intermediul artei, fie ea și populară.
În urma suișurilor și coborâșurilor din această perioadă, eroul își va mai da un nume. "Xatar", pseudonimul cu care își semnează muzica, înseamnă "periculos". Și l-a dobândit singur, în urma antrenamentelor intense și dure de box / arte marțiale.
Epilogul propune evadarea din toată această capcană a infracționalității prin intermediul muzicii. Chiar dacă nu muzică în sensul înalt al cuvântului, cea interpretată de către muzicieni îmbrăcați în haine elegante în săli de concert fastuoase, ci cea rostită sacadat pe ritmuri de rap, cu versuri ce povestesc istorii dure de viață ale unor pușcăriași, drogați sau prostituate.
Cinematografia germană este preocupată în prezent de soarta tinerilor imigranți, prea repede atrași de mirajul criminalității violente și prea puțin interesați să se integreze în malaxorul societății capitaliste. Și Toubab (r. Florian Dietrich, 2021) este un asemenea film care, cu același umor empatic la adresa protagonistului, încearcă să înțeleagă ce se află în spatele infracționalității juvenile a imigranților, aplecându-se cu empatie asupra poveștilor lor de viață și asupra regulilor care modelează anturajul în care aceștia se dezvoltă.
În ambele cazuri, figura tatălui este deposedată de autoritate, atrăgând disprețul tânărului prea încrezător în propriile forțe și în relațiile pe care este în stare să le dezvolte în medii sociale dubioase, dar atrăgătoare.
Rheingold este deopotrivă o poveste de maturizare, un thriller cu interlopi, dar și o poveste dură privind furtunile politice care stau la baza și încă influențează viața a milioane de oameni care trăiesc în Europa. Se desfășoară în ritm alert, cu multe momente comice în care empatia față de protagonist este bine construită. Inspirată din faptele reale povestite în autobiografia lui "Xatar", filmul păstrează acea umilitate a entertainmentului onest conform căreia că viața bate filmul.