Așa se întâmplă în două filme islandeze pe care le-am văzut sâmbătă la TIFF și care la prima vedere nu au prea multe în comun. Și totuși, mi se pare că de fapt vorbesc despre același lucru: despre șanse ratate.
Svar við bréfi Helgu / A Letter from Helga / Scrisoare de la Helga se petrece în anii celui de-al doilea război mondial, în fiordurile din Nordul Islandei. Bjarni este căsătorit cu Unnur, dar se îndrăgostește de Helga, și ea măritată cu Hallgrimur. Relația extraconjugală nu poate rămâne ascunsă prea multă vreme, pentru că satul e mic, iar lumea vorbește. Pe cei doi iubiți îi leagă nu doar atracția fizică, ci și pasiunea pentru cărți. Amândoi frecventează clubul de carte din sat, club care se întâlnește regulat mai ales în iernile lungi și friguroase.
Pentru Helga literatura este o formă de evadare din viața dură care presupune multă muncă, dar și din căsnicia din care pasiunea a dispărut de mult. Visează la o viață ca în romanele pe care le citește și are curajul să-și imagineze că într-o zi viața ei grea și monotonă s-ar putea schimba. Bjarni este și el pasionat de lectură, însă vede lucrurile într-un mod mai conservator: nu poți să fugi dintr-un destin pe care ți l-au trasat 9 generații din familia ta, ești obligat să rămâi, să continui să faci ce au făcut și părinții și bunicii tăi, chiar dacă asta înseamnă să-ți ratezi șansa la fericire.
Situată în peisajul golaș al fiordurilor islandeze, povestea celor doi pare amplificată tocmai de austeritatea reliefului. Oamenii trăiesc la distanțe mari unii de alții, în căsuțe vopsite în albastru, pripășite la picioarele unor stânci care să le apere de vânturile iernii fără sfârșit.
Mi s-a părut extraordinară măiestria regizoarei Ása Hjörleifsdóttir care transformă acest peisaj în personaj, cu multă sensibilitate și delicatețe.
Svar við bréfi Helgu / A Letter from Helga / Scrisoare de la Helga este adaptarea unui roman de Bergsveinn Birgisson, și vorbește despre cupluri și despre iubire, despre singurătate și despre incapacitatea de a-ți reconstrui viața dacă n-ai curajul să te rupi de trecut și să pornești pe un drum riscant care nu întotdeauna duce spre fericirea visată.
Este subtil jocul actorilor din rolurile principale, Helga (Hera Hilmar) și Bjarni (Thorvaludur Kristjansson), prezenți și în sală la proiecția filmului la cinema Victoria. Dar cel mai nuanțat personaj din film mi s-a părut soția lui Bjarni, Unnur (Anita Briem). Ar fi simplu să o considerăm pe nevastă o vrăjitoare care stă cu încăpățânare în calea fericirii celor doi. Însă personajul Unnur este mult mai complex, probabil cel mai expresiv dintre toate.
Svar við bréfi Helgu / A Letter from Helga / Scrisoare de la Helga mi s-a părut un film fin, cu o poveste bine ținută în mână, cu filmări splendide și cu actori excepționali.
Despre Á Ferð með Mömmu / Driving Mum / La drum cu mama puteți citi aici.