Așa se întâmplă în două filme islandeze pe care le-am văzut sâmbătă la TIFF și care la prima vedere nu au prea multe în comun. Și totuși, mi se pare că de fapt vorbesc despre același lucru: despre șanse ratate.
Despre Svar við bréfi Helgu / A Letter from Helga / Scrisoare de la Helga puteți citi aici.
Situat tot în fiordurile nordice din Islanda, însă la sfârșitul anilor '70, Á Ferð með Mömmu / Driving Mum / La drum cu mama este o comedie absurdă, așa cum numai islandezii știu să facă.
Jón (Thröstur Leó Gunnarsson) și mama sa (Kristbjörg Kjeld) trăiesc într-o căsuță izolată și își petrec timpul tricotând pulovere și ascultând emisiuni de radio înregistrate pe casete. Mama moare, iar Jón o urcă în mașină și pornește la drum, ca să-i îndeplinească ultima dorință, aceea de a o înmormânta în Sudul țării, acolo unde bătrâna se născuse. În călătorie pe cei doi îi însoțește și Brejnev, un cățel adorabil și inteligent, care pare să se mire și el de sufletul complicat al oamenilor.
Ideea de a-ți așeza mama moartă pe bancheta din spate, în loc să o transporți într-un sicriu, pare grotescă și înfiorătoare, însă tonul filmului este atât de bine cumpănit și se păstrează în registrul comic până la sfârșit. Având cadrul clasic al unui road movie, Á Ferð með Mömmu / Driving Mum / La drum cu mama vorbește de fapt despre călătoria interioară a lui Jón, care învață să se desprindă de mama care l-a dominat toată viața, se rupe de regretele care l-au chinuit până atunci și ajunge la o seninătate pe care n-a avut-o niciodată. Am râs mult, dar m-am și emoționat la povestea asta care vorbește în principal despre șanse ratate, dar și despre puterea de a te rupe de trecut și de a-ți reconstrui viața, chiar dacă circumstanțele nu sunt prea favorabile.
Filmat alb-negru, peisajul arid este și aici un cadru care să amplifice emoțiile personajelor și care să le pună mai bine în valoare. Și oricât de straniu ar părea acest film islandez, căldura și umanitatea lui sunt universale și ușor de descifrat.