Personajele par integrate într-un univers în destrămare, inși care încearcă din răsputeri să supraviețuiască. Cadrele filmate expun pe ecran atât imagini cu interioare luxoase (la firma de arhitectură), cât și frânturi de promiscuitate urbană pe străzi și în parcarea subterană. Echipa de actori, formată din Eili Harboe, Fredrik Stenberg Ditlev-Simonsen și Ingrid Giaever, servește cu vădită comprehensiune tipologiile eroilor și confruntările dintre ei. Camera zăbovește mai mult asupra fizionomiei arhitectei, Eili Harboe, pentru a sublinia modestia și frământarea interioară a personajului interpretat.
E puțin credibil ca Zeul Automobil să fi intrat într-un con de umbră. Dar ni se propune să acceptăm că un garaj subteran (sau mai multe) din Oslo a fost părăsit, golit, deoarece oamenii cu mașini cu tot au plecat în California. În spațiul rămas liber se înfiripă o rețea de "locuințe provizorii" la cheremul unor speculanți. O tânără arhitectă, pe nume Julie, aflată la ananghie, e obligată de situație să închirieze un spațiu de locuit într-un astfel de garaj subteran părăsit. Firma la care lucrează ca arhitectă stagiară trebuie să construiască o mie de apartamente în centrul orașului Oslo. Ea vine cu ideea să transforme parcările subterane nefolosite în spații rezidențiale. Apartamente cu pereți fără ferestre și cu soare artificial proiectat de calculator. În proiect e atras și fostul ei iubit, proaspăt angajat al firmei, vedetă în lumea arhitecturii, dar fără idei. Ea speră să-l recupereze și ca partener de viață, dar asta nu-i reușește. Fostul iubit rămâne alături de soția lui care urmează să nască. Proiectul Juliei este acceptat, ea e pe un drum ascendent, obține atestat de arhitect, se mută într-un apartament nou. Unul din cele proiectate de ea, probabil. Dar neîmplinirile sentimentale o copleșesc. Vidul din parcarea subterană urcă în sufletul ei.
Filmul prezintă o lume în colaps, în derivă. Oameni în acută criză de bani, de mijloace de supraviețuire. O lume suspendată în vid existențial, dar plină de tehnologie avansată, la vârf, o lume în care relațiile umane sunt labile sau inexistente. Julie nu prea comunică cu familia, vecina ei, care lucrează într-un magazin ca manechin de lux duce o viață ascunsă, larvară. Tatăl acesteia este un homeless solitar, aciuat pe unde se nimerește. Oamenii aceștia au o anumită decență. Nu sunt murdari, jegoși, puturoși, dar fac parte din pătura rataților, dacă nu cumva va fi cazul să redefinim termenul de ratat în condițiile actuale. Pentru că nu viciile sau lipsa de pregătire profesională te împing la marginea societății, ci condițiile tot mai precare de a găsi un loc de muncă stabil. Ca și eroii filmului. Și de aceea ei speculează orice ocazie de a se menține pe linia de plutire a onorabilității. De pildă, fostul iubit al Juliei și nevasta lui acceptă să se schilodească fizic pentru a încasa o sumă de bani de la asigurări. Băncile ne terorizează permanent. Bizarerii încă neajunse la noi ne amenință confortul, tihna conviețuirii decente.
Filmul este, după cum se pare, o extracție rezumativă dintr-un serial tv proiectat în patru episoade, secționat ca atare, cu generic repetat după fiecare capitol. O ciudățenie, firește. A primit Mențiunea specială a secțiunii Berlinale Series la Berlin 2023. Un film nou, foarte nou, care deschide o perspectivă nouă, nu tocmai confortabilă, cum pare și cea din Northern Comfort / Confort nordic, asupra viitorului din imediata noastră apropiere.