La hija de todas las rabias / Fiica mâniei în regia Laurei Baumeister de Montis prezintă viața pe care Maria de 11 ani și mama ei Lilibeth o duc în cea mai mare groapă de gunoi din Nicaragua. O viață mizeră într-o lume lipsită de speranță în care copiii sunt abandonați pentru că altcineva ar putea să aibă mai bine grijă de ei și pentru că ar putea avea șansa de a mânca o dată pe zi; o viață a exploatării de toate felurile, în care femeile riscă să fie violate la orice colț de stradă. Locul de joacă al copiilor devine locul de muncă, de unde adună obiecte de tot felul pentru a le vinde mai târziu. Jucăriile sunt înlocuite cu membre umane aruncate la groapa de gunoi. În tot acest context, Lilibeth, strictă în privința regulilor, afectivă față de Maria, atât cât își dă voie, încearcă să își învețe fiica să lupte pentru ceea ce își dorește și să adopte o atitudine pozitivă față de viață, repetându-i, asemeni unui laitmotiv, să privească întotdeauna în sus. Nevoia de afecțiune, durerea separării de singurul părinte care a mai rămas în viață, injustiția socială, fac din La hija de todas las rabias / Fiica mâniei un film trist, construit în jurul metaforelor și a simbolurilor care, din păcate, nu pot recalibra balanța economică la nivel mondial.
Cel de-al doilea film din competiție pe care l-am văzut ieri a fost La barbarie / Barbarii, o co-producție Franța - Argentina, în regia lui Andrew Sala. Filmul este gândit în jurul relației dintre Nacho, un adolescent provenit dintr-o familie monoparentală care fuge de acasă, unde locuia cu mama, și tatăl pe care abia dacă îl cunoaște, un fermier mult mai interesat de bunul mers al afacerii decât de sentimentele propriului fiu. Interacțiunea cu membrii familiei care lucrează pentru tatăl său îl face pe Nacho să își reconfigureze întreaga structură interioară. Conflictul de clasă socială, dar și cel emoțional, contribuie la procesul de pierdere al inocenței care îl caracteriza pe Nacho la începutul filmului. Moartea subită a unora dintre vitele deținute de tatăl său scoate la iveală secrete pe care niciunul dintre personaje nu ar fi vrut să fie devoalate. Nevoia de apartenență, de acceptare și de validare duc la transformarea tânărului ingenuu a cărui candoare dispare treptat de-a lungul unui șir de evenimente care îi relevă trăsăturile naturii umane în general și a oamenilor din viața lui în particular. Un film al cărui joc actoricesc se remarcă prin naturalețe, cu un mesaj transmis cu discreție, La barbarie este pe lista filmelor care merită vizionate la TIFF 2023.
Nu întâmplător am lăsat la sfârșit filmul lui Sidney Lumet care, de fapt, a fost primul pe care l-am văzut luni, ci pentru că este filmul care mi-a plăcut cel mai mult. Running on Empty / Viața pe fugă, apărut în 1988, îi are în distribuție pe River Phoenix, Christine Lahti și Judd Hirsch. Statutul de fugar, la propriu și la figurat, face din doi foști activiști, care la sfârșitul anilor șaizeci își doreau să oprească într-un fel sau altul războiul din Vietnam, să se mute din oraș în oraș pentru a scăpa de autoritățile federale. Consecințele sunt multiple. De la dezrădăcinare la schimbarea identității, de la decizia de a nu își mai vedea părinții timp de paisprezece ani, la a înscrie copiii la altă școală ori de câte ori sunt nevoiți să se mute. Cu toate acestea, Annie și Arthur Pope reușesc să mențină echilibrul și unitatea familiei până în momentul în care fiul lor cel mare, Arthur, se îndrăgostește. Înzestrat cu un talent moștenit de la mamă, Arthur refuză până în ultimul moment să fie veriga slabă a familiei având maturitatea necesară să își dea seama că acest lucru ar putea să o destabilizeze. Cu toate acestea, el decide să se înscrie singur la o audiție pentru Julliard. Acceptarea lui la prestigioasa școală de muzică o face pe Annie să apeleze la tatăl ei pentru a-i oferi fiului ei un viitor pe care consideră că altfel i l-ar fura.
Sensibilitatea transmisă prin imagine și poveste este dublată de muzica lui Beethoven și Mozart, dar și de subtilitatea și delicatețea interpretării lui James Taylor. Fire and Rain sumarizează în perfectă armonie viața pe care familia Pope o trăiește și credințele pe care părinții decid să le transmit copiilor. Un film despre alegeri și iubire, despre acceptare și valori morale, Running on Empty merită (și trebuie) văzut indiferent de anotimp, festival sau loc.