iunie 2023
Festivalul TIFF 2023
Cel mai recent documentar al legendarului Werner Herzog promite o interdisciplinaritate între știința metodică și cinema-ul poetic, prin care ne ia de mânuțe ca pe niște nepoței, cu vocea lui de bunic narator, și ne plimbă prin cotloanele fizice și psihice ale minții, ca să explorăm împreună misterele creierului. Deși burdușit cu informații exacte din mediul neuroștiinței, dar nu numai, despre care Herzog însuși recunoaște că "literalmente nu înțeleg nimic din formulele astea și presupun că nici majoritatea dintre voi", documentarul e ca o enciclopedie pe înțelesul copiilor, de unde inocența de a pune întrebări și onestitatea de a nu avea răspunsuri răsar ca niște machete tridimensionale și te fac să înțelegi că, de fapt, ăsta-i șpilul cu mintea, nu acumularea de informații, ci fascinația de a căuta. Herzog își încheie călătoria spunând: "Voiajul în minte mă lasă și mai nelămurit."

Documentarul e un eseu holistic și integrativ despre mintea umană în general, dar mai ales despre mintea lui Herzog însuși, acest Maestru Ora (personaj fictiv din cartea Momo, de Michael Ende) care se transformă ba în moșneag, ba în copil, atunci când intervievează oameni de știință, cercetători, artiști, inventatori, punând ba întrebări stringent de actuale precum: Ce este conștiința umană? Avem autonomie asupra propriilor gânduri? Ce probleme ridică utilizarea etică a tehnologiei?, ba întrebări inteligent de jucăușe precum: Peștii au suflete? Cât de proastă e Siri? Poate creierul unui om să ne spună dacă există rai sau iad, după ce moare? De cele mai multe ori, cei intervievați zâmbesc și au curajul să spună că nu știu, deși pare că știu multe. Uneori e nevoie de creativitatea unei minți artistice care să provoace disciplina unui minți logice. La finalul fiecărui interviu, Herzog-regizorul îi lasă pe cei din fața camerei să tacă pur și simplu, uitându-se în obiectiv, și le surprinde blând naturalețea expresiilor faciale și corporale, ca și cum ne-ar aminti că sunt și ei oameni, chiar dacă par niște zei ai cunoștințelor tehnice.


De la neurobiologul Raphael Yuste, profesor la Universitatea Columbia și prieten al lui Herzog, aflăm despre hidra nemuritoare care se auto-asamblează, unul dintre cele mai complexe animale primitive, aproape invizibile cu ochiul liber, care odată studiată, se dovedește a fi cât se poate de similară cu omul, având chiar un simț al sinelui. Acest proces recurent al științei de a studia tot ce e în jurul omului, pentru a găsi răspunsuri despre om, e un proces care te face inevitabil să fii mai umil, să-ți dai seama cât de interconectați suntem și, oricât de dezvoltați am părea, suntem doar o reflexie a ceea ce obișnuim să ignorăm în jur, sau mai rău, să distrugem. Mergeți joi, 15 iunie 2023, ora 18:00, la Casa de Cultură a Studenților, la următoarea proiecție a documentarului din cadrul TIFF. Și luați-vă cu voi și bunicii, și copiii.


Descarcă catalogul și aperiTIFF 2023 aici, respectiv aici.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus