"Așadar, fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri, dar, dacă prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi" (Romani 8: 12-13).
Acest verset, subliniat într-o biblie ascunsă în singura cameră curată dintr-o casă murdară, la prima vedere își încurajează cititorii să-și îmbunătățească viața spirituală. În realitate, însă, ca orice mesaj religios interpretat sau răstălmăcit în condiții de presiune, sublinierea a fost făcută de către o persoană care nu a reușit să se ridice la nivelul încurajării și care a căzut apoi sub malaxorul destructiv al intoleranței familiei sale.
Persoana acesta, Alan pe numele ei, nu o vom vedea niciodată în film. Vom ști despre el doar că și-a distrus propria viață și, prin asta, i-a distrus-o și pe cea a iubitului său mai în vârstă, Charlie (Brendan Fraser), profesor universitar de creative writing. căruia i-a fost student.
Acum, Charlie ține cursuri online și își ascunde chipul de cursanții săi, mințind că este din cauze tehnice. În realitate, el suferă de obezitate morbidă. Și-a adaptat apartamentul pentru a face față acestei condiții și nu pare să vrea să se oprească din mâncat compulsiv. Liz, o asistentă care îi este prietenă, trece din când în când pe la el pentru a-l ajuta, pentru a-i acorda asistență medicală și pentru a-l bate la cap să se ducă la spital, pentru că altfel va muri în câteva zile.
Însă Charlie este perfect indiferent la amenințările, rugămințile sau înjurăturile lui Liz. Viața sa - pe care începem să o aflăm în retrospectivă - a fost o serie întreagă de alegeri greșite. A avut o soție și o fiică, pe care le-a părăsit pentru Alan.
Scenariul este adaptat împreună cu și după o piesă de teatru de succes semnată de Samuel D. Hunter. Gay el însuși, Hunter a crescut într-o comunitate religioasă conservatoare din Idaho. Această presiune asupra persoanei din partea unei comunități care accentuează normele legalismului antic mai degrabă decât trăirea și libertatea în Christos reprezintă conflictul declanșator din poveste.
Influența teatrală se vede în claustrarea creată de sufrageria întunecată a lui Charlie, locul unde se desfășoară într-o proporție covârșitoare totul. Micile ieșiri se întâmplă ori în cealaltă cameră a casei, ori pe verandă.
Astfel, totul este legat de centrul în care Charlie este imobilizat prin starea sa fizică, ceea ce motivează evidența dispozitivului teatral: toate astea exprimă, de fapt, o scenă centrală, în care aceste deplasări minime ar fi putut facil să fie transpuse pe scena unui teatru și subliniate prin proiectorul care ar fi luminat acel colț, în timp ce restul scenei ar fi fost cufundat în întuneric.
Aronofski, de altfel, a fost preocupat și în producții anterioare de corpul omenesc, tot în condiții de presiune exercitate asupra lui de un spirit bolnav, dar însetat de putere.
În Requiem for a Dream, spiritul tânăr, dar nesăbuit al unor tineri și mai puțin tineri este învins de acțiunea necruțător de toxică a drogurilor inserate în trup. În The Wrestler (2008) îl urmărește pe Mickey Rourke în rolul unui sportiv de wrestling al cărui spirit de învingător este înfrânt pe măsură ce viața se schimbă în jur. În Black Swan (2010) visurile unei artiste pure sunt îngenuncheate de capcanele ambiției artistice care atinge limitele mândriei diabolice, de sacrificiile dureroase și pe alocuri chiar sângeroase pe care baletul profesionist le cere din partea celor care își doresc gloria în domeniu.
În toate aceste filme, ca și în cazul de față, narațiunea inversează deplângerea "Duhul este plin de râvnă, dar trupul e neputincios" (Matei 26: 41) și arată că râvna spiritului poate duce ușor la distrugerea trupului.
Prin relația nesănătoasă cu spiritul și pedeapsa înciudată asupra corpului, obezitatea lui Charlie are origini morale, căci este cauzată de înfrângerea spiritului său. Bineînțeles, lăcomia sa exacerbată nu s-a instalat pe un teren virgin, căci a fost slăbiciunea sa dintotdeauna. Dar, de această dată a fost scăpată de sub control pe fondul depresiei majore cauzate de sinuciderea iubitului său.
Altfel spus, trupul este o povară asupra spiritului, care dorește să îl transcendă fie prin asceză, fie prin moarte, dar rămâne întrebarea dacă nu cumva o relație sănătoasă între limitările fiecărei părți nu este de dorit. Bineînțeles, adesea prețul plătit este frustrarea mediocrității și a compromisului.
Așadar, The Whale se bazează pe interpretarea magistrală a lui Brendan Fraser, recompensată, de altfel, și cu Oscarul 2023 pentru cel mai bun actor în rol principal, dar ridică, în același timp, complexe dileme spirituale.